Cărți criptate

Când distanțarea socială devine absolut necesară, interacțiunea umană directă și deschisă, cu care am fost învățați, poate fi compensată corespunzător cu lectura. Descartes spunea: „Să citești cărți bune este ca și cum ai purta o conversație cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute”, iar Charles W Eliot afirma: „Cărțile sunt prietenii cei mai liniștiți, consilierii cei mai accesibili și înțelepți, precum și profesorii cei mai răbdători”.

Cel care nu citește e un om sărac spiritual, ancorat doar în realitatea cotidiană. Când o carte (călăuză credincioasă) te așteaptă cuminte pe biroul din bibliotecă sau așezată pe noptieră, la căpătâiul … Citește mai departe

Mimetismul

Când o turmă de păcuine e scoasă la păscut fără stăpân, capetele plecate ale oilor au ochii ațintiți fără încetare pe ce face vecina din stânga și cum face cumătra din dreapta. E îndeajuns ca una singură să o ia iute spre tăpșanul din deal, ca toate să se ducă repede în direcția aceea, convinse fiind că răzvrătita a aflat de la cineva că nicăieri nu e nutrețul mai gras ca acolo. Nici nu ajung toate oile în acel loc, când i se năzare alteia că ar fi mai potrivit pentru pășunat versantul însorit și, cum face primii pași înspre … Citește mai departe

Cetatea Veche a Bistriței

În vremuri vitrege este esențial să ne păstrăm mintea întreagă: curată, calmă și cumpătată. Dacă o lăsăm pradă emoțiilor ori o abandonăm în răspântia tuturor vorbelor vânturate de-a valma, devine toxică și întunecă orizontul sufletului, riscând astfel să ne prăbușim în noi ca un copac putred ori să coborâm involuntar înlăuntrul sedimentelor noastre slinoase, a instinctelor primitive latente și să aducem la lumină lucruri ce nu fac cinste unui om rațional.

După iureșul și vacarmul în care ne-am dedat să ne ducem existența, filmul vieții noastre e pus inopinat pe „mute” și se derulează cu încetinitorul. Este, dincolo de orice … Citește mai departe

Grigore Boșotă

Bunicul avea o carte, aflată acum la mine, între filele căreia își așeza, când primea pensia, bancnotele albastre de 100 lei purtând chipul lui Nicolae Bălcescu. Era o carte despre vestitul haiduc Vălean de pe Mureș: „Drum de soartă și răzbunare” scrisă de Remus Luca.

Era pentru întâia dată când aflam de justițiarul legendar și pușca lui (încă nu îl descoperisem pe Robin Hood), de hoțul de drumul mare, ce jefuia bogații și autoritățile pentru a da nevoiașilor, de răzvrătitul împotriva stăpânirii, ce se retrage pentru a trăi slobod, dar singur, departe de lume, în codrii munților.

Din răspunsurile primite … Citește mai departe

Primenirea

E primăvară afară, oameni faini și prieteni dragi. Nu e tocmai ca altădată și cum ne-am dori să fie mereu, dar nici să nu lăsăm gândurile întunecate, pesimiste, să se așeze temeinic pe ramurile minții ca un stol de păsari. N-avem cum să nu le vedem, le putem însă privi cu detașare, fără a le da materiale să-și facă cuib pentru clocit și fără a arunca cu pietre înspre ele, căci dacă le zburătăcim, freamătul va fi mai mare.

În esență, primăvara înseamnă primenire. Nu doar înnoire și împrospătare, ci și schimbare (în bine). Așa că, a sosit vremea să … Citește mai departe