„Ne trăim sărbătorile fără să știm prea bine ce înseamnă sărbătoarea în cuprinsul și adâncul sufletului omenesc. Totuși, fără ea viețile noastre ar fi mult mai sărace, iar zilele noastre ar curge mereu la fel. (…) Dar sărbătoarea nu există cu adevărat decât pentru cine este în stare s-o trăiască cu un suflet sărbătoresc, pentru cine are destule resurse interioare ca sărbătoarea să-i umple sufletul cu o bucurie intensă și inefabilă. O bucurie care ne face să ne simțim, pentru o clipă care se reînnoiește mereu, an de an, că e altă lumină în lume, că mult mai … Citește mai departe
Să-nvățăm să iubim, de Crăciun
Dumnezeu este iubire !!! Iar această afirmație reprezintă adevărul primordial, câtă vreme în cuprinsul învățăturilor lui Iisus iubirea nu este doar un sentiment, ci temelia pusă vieții și un mod minunat de a trăi.
Și dacă a iubi constituie cea mai însemnată poruncă creștină, pe care se sprijină toate celelalte, măcar de Crăciun ar trebui ca tot ce întreprindem să pornească din iubire, din iubirea ce sălășluiește dincolo de zidurile lui Eu și al Meu.
În acest sens, într-o carte încărcată de magie, și înțesată de înțelesuri, am dat peste câteva repere, de folos pentru oricine are ochi (ai minții!) … Citește mai departe
Drumul, nu destinația
Un MARE ADEVĂR cuprinde fraza: nu destinația contează, ci drumul ce ne-a condus spre ea, chiar dacă ținta drumeției prezentate în cele ce urmează a fost un interesant lac oval, de baraj-natural, format în spatele unui uriaș val de alunecare pornit din Vf. Cetățele (denumirea provine de la urmele unor străvechi fortificații de pământ aflate în imediata vecinătate) și care se înfățișează astăzi ca o adâncitură de dimensiuni gigantice, înconjurată pe două laturi de versanți înalți și abrupți, ochiul albastru de apă având peste două sute de metri lungime și un volum constant de apă, asigurat de câteva izvoare de … Citește mai departe
Părinte spiritual
Indiscutabil, caracterul ni-l conturăm din ce am primit în backpack-ul genetic și, desigur, uzând de mimetism, căutăm să-l cristalizăm însușindu-ne valori, principii, judecăți de valoare…, promovate de către cei apropiați și copiind, chiar în amănunt, din atitudinile adoptate de către aceștia. Ca atare, mai mult sau mai puțin, fiecare om întâlnit pe calea efemerei noastre existențe ne formează (sau ne deformează) personalitatea dar, în aceeași măsură, fiecare carte citită ne modelează t(r)ainic, cu mâini nebănuite, și felul de a fi, și felul de a privi (lumea și lucrurile!!!), și felul de a trăi (clipa – singura care contează în ecuația … Citește mai departe
Urc în munți, mă duc la Domnul
Cu ușurință, scriitura de azi riscă să fie etichetată blasfemie și să iște reproșul așternut în Psalmul 54 din partea unor apropiați („tocmai tu, frate de cruce și prieten cu mine, ce umblam în același gând…”), dar să o luăm cătinel de la facerea lumii mele arătând că în copilărie eu, care dormeam ca un buștean și nu visam (ori poate doar n-aveam ținere nocturnă de minte), m-am confruntat, repetat, cu un coșmar, așa cum l-am calificat ani îndelungați, chiar și după definitiva lui dispariție. Nu era vorba de un film încărcat de acțiune, cu imagini de groază, … Citește mai departe