Muntele MARTIRILOR

De Înălțarea Domnului, am urcat, din nou, la Groapa Comună Militară din Gruiul Călimanilor. Și cum anul acesta vremea a fost destul de rece și de umedă pentru sfârșitul lunii mai, și nu tocmai potrivită pentru o ascensiune montană, recunosc că am fost tentat să rămân la șes și poate că nici ceilalți participanți nu s-ar fi dus dacă n-ar fi cunoscut îndeaproape strădaniile deosebite depuse, deja de două decenii și ceva, de măicuțele de la Mănăstirea Piatra Fântânele, în frunte cu preotul Gavriil, diaconul Ion și stareța Pamfilia, pentru pomana și pomenirea acestor martiri, pentru cinstirea, cum se cuvine, … Citește mai departe

Ceas preasfințit

Sunt convins că și la judecata de joi, și la Judecata de Apoi se acordă dreptul la apărare, la argumentare, la probare…, cu mențiunea că la înfățișarea finală, cu prilejul ultimului cuvânt, acuzatul va putea face referire expresă la îndeplinirea baremului de mântuire, prin punerea pe masa Judecătorului Suprem a „mândriilor vieții”, iar dacă expresia întrebuințată contravine cumva cerinței de smerenie o să le redefinesc degrabă ca izbânzi repurtate, ca virtuți acumulate… Și mai cred că pe lângă atuurile capitale: o familie, un copil, o casă, un pom…, sau considerate absolut necesare (fapta bună, vorba bună, starea bună…), în calcul, … Citește mai departe

Du-mă fericire-n sus…

După douăzeci de ani, de când am rostit fericit: „CE BINE CĂ EȘTI, CE MIRARE CĂ SUNT…”, raportul angelic de tură ar suna cam așa:

Stăpâne, l-am ocrotit (cât s-a putut !) și l-am călăuzit (cât m-a lăsat !) de când mi l-ai încredințat, și să știi că-n fiecare dimineață a zis – și n-a zis, suficient de apăsat – atotcuprinzătoarea frază: „Mulțumescu-ți Doamne, pentru această zi, minunată, de trăit”! Și poate nici seara târziu, îngenuncheat în fața icoanei, nu te-a cinstit îndeajuns de îndelung și nici nu s-a înfățișat, de fiecare dată, la ceas de bilanț, cum s-ar … Citește mai departe

Cumpăna

„Ascultă, Petre, zise Domnul, zâmbind acum cu bunătate, și tot raiul se lumină din nou, vreau să le dai o mână de ajutor românilor. Prea stau pe loc, prea se zbat ca peștele pe uscat! Trebuie să vezi, la fața locului, pricina. Da, îi știu eu! Li-e greu până s-apucă de-o treabă bună, că de lăsat se lasă repede. Dar nu-s oameni răi. Nu pot uita că, deși se mândresc, pe dreptate cu voinicia lor, cu vitejiile din urmă, în sinea lui, fiecare român își zice, când e vorba de Unire: „Minunea lui Dumnezeu a fost!” Îți spun eu, … Citește mai departe

CRISTUR și EU

Nebănuite sunt, nu o dată, voia și căile Domnului !

Pe lângă SATUL SFINTEI CRUCI „adesea am trecut…”, și anume prin gara umbrită de pini, în drum spre Cluj, și nu bănuit-am nicidecum…, că vine EA, în viața mea, și mă va conduce spre satul cu bunici.

Nici când am „descălecat”, demult, în acest sat, dreptatea ca s-o împart (de fapt, la o cercetare la fața locului într-un proces de grănițuire cu petit de revendicare și nu se cuvine să dau nume) n-am intuit c-o să devin, cândva, un cristurean și c-o să intru-n neamul clădit de Sălăgean, de Raț … Citește mai departe