După cum bine se știe, în prima parte de drumeție se urcă, se (ab)urcă, ca și-o curcă (beată!!!), pe două-trei cărări (sau printre poteci), căci beția vieții, ce doar la debut atinge nivelul de preaplin, este dată, din plin, de elan, de entuziasm, de sentimentul că orice-i posibil și aproape totul permis (sau acceptat), erorile fiind preponderent retractabile și, mai ales, scuzabile, puse pe seama euforiei, a lipsei de acomodare, a ceții matinale… Dincolo însă, de crucea amiezii, de granița mulțumirii de sine dată de dorința împlinită, și numai dacă se conștientizează că nu mai e nimic de dovedit, zarea … Citește mai departe
La răscruce de rânduri…
Într-o lume aflată parcă în derivă (și poate chiar în declin!!!), puternic polarizată și inundată, cu deasupra de măsURĂ, cu ură, ea devenind, în timp, principala-i trăsătURĂ, mi-am impus un răstimp de tăcere. E suficient să treci în revistă comentariile anonime postate la finalul articolelor de presă pentru a realiza care este starea de spirit a maselor largi, cuprinse și de frustrare, și de furie, de nu se mai acceptă om pe om. Cum s-a ajuns aici o știm cu toții, cum la fel de bine îi cunoaștem și pe vinovați, dar mă întreb cât contează în ecuația socială actuală … Citește mai departe
De-a drumului
„… un drum care începe cu mult înainte ca eu să-l întâlnesc și care se sfârșește mult mai departe decât e destinația mea” – Edward Thomas
„Nu știu alții cum sunt”, dar odată ce vine vara, mă simt ușor, bucuros nevoie mare că stau pe afară și că umblu, așa că nu prea reușesc să mă adun de pe drumuri, mai-mereu găsind cu cale…, tot timpul punând la cale… Că suntem mereu pe drumuri, printre suișuri și coborâșuri, e un fapt bine cunoscut, căci de mici am fost aruncați în drum și trimiși la școală, după cumpărături…, spunându-ni-se: „Pe … Citește mai departe
Până-i lume, nu ne mai facem bine
La întoarcerea de pe frontul primului război mondial – după patru ani petrecuți în tranșeele săpate din Galiția până-n Tirol -, bunicul Macedon a lăsat plugul deoparte (realizând încotro se îndreaptă lumea) și s-a angajat ca fochist la Fabrica de cherestea din Ilva-Mică, devenind un lider de sindicat respectat în timpul marilor greve din perioada interbelică, dar nu și comunist (când a înțeles ce presupune s-a pensionat medical) și cu atât mai puțin un legionar, mișcare națională despre care obișnuia să spună că a răsărit și a înflorit pe fondul netrebniciei crase a partidelor politice și a corupției generalizate ce … Citește mai departe
ÎNdestul
Un cuvânt învechit, de atâta uz pe pământ și care are înțelesul de „atât cât trebuie”, de „numai cât se cuvine” și dincolo de care se află Împărăția lui Prisos. Dar cum înclin să-i dau dreptate lui Mark Twain („când Dumnezeu a creat omul, era deja obosit și asta lămurește multe”), iar inima omului e croită să ceară-ntruna și mâna anume să apuce cu strășnicie, cu lăcomie, nici miliardarii octogenari nu prea dau semne clare că au lăsat în urmă strictul necesar și c-au atins pragul zis „Îndeajuns”, iar această incapacitate de a simți saturația, satisfacția, suficiența…, îl împiedică de … Citește mai departe