E pestriță, cu sensul de amestecat, de felurit, de tărcat…, dar nu-i la față – nici vorbă de fățărnicie, căci se dă-n vileag și se ține mândră la vedere – și cu atât mai puțin la mațe, câtă vreme nu dai peste vreo urmă de zgârcenie în atmosfera sa bună și blândă când, sub sfântul soare, înveșmântată-n straie de sărbătoare, fiecare frunză se preschimbă-n floare. Da, a venit vremea ca Doamna Toamna să ne arate ce înseamnă mărinimia și cum ne putem dărui bogat fără a chibzui și fără a cântări, cum putem risipi tot ce avem fără a spune … Citește mai departe
Category: Despre tot felul de lucruri
Bogorodița
Prin Domnia Sa avem în cer o inimă de mamă – mama fiind singura ființă de pe pământ capabilă să simtă bucuria cea mai înaltă și durerea cea mai adâncă, pentru pruncul purtat în pântecele ei.
În limba natală (aramaica) au chemat-o Mariam, în ebraică s-a făcut cunoscută ca Miryam, în latină a devenit Mater Dei (Maica lui Dumnezeu), grecii i-au zis Theotokos (Născătoare de Dumnezeu), iar catolicii îi spun și astăzi Notre-Dame : des Victoires (a Victoriei), des Graces (a Harurilor), de la Paix (a Păcii)…, sau Santa Maria: Maggiore (cea Mare), del Fiore (a florilor)…, ori Madonna : … Citește mai departe
Cu capul în nori, cu picioarele pe pământ
Cu certitudine e lucru mare, ca neurochirurg, să cotrobăi prin capul cuiva, dar îmi pare un lucru și mai însemnat să-ți duci traiul – cel de toate zilele – cu capul în nori și mereu cu picioarele pe pământ, ca pilot de linie, în timp ce soarta zecilor de pasageri e toată în mâna și-n mintea ta.
Și totuși, se prea poate să înveți a decanta esențele existenței, abia atunci când privești adesea din înălțimile cerului, de unde moșia ne răsare în fața ochilor ca un petecuț oarecare, de unde casa, scumpa noastră casă se profilează ca o biată pată, … Citește mai departe
Cre(m)puscul
Crema la zilele și nopțile noastre, ca și la viață, nu e pusă la mijloc, ci la margine. Poartă denumirea de crepuscul și e compusă din auroră, când, printre umbre, descoperim lumina, și din amurg, când, printre urme, ne împrietenim cu întunericul. Iar această creștere rapidă a luminii, înainte de răsărit, și de descreștere treptată, după asfințit, răsfiră un farmec aparte zărilor, mai presus de cel conferit miezului. Și poate tocmai de aceea pragului care susține poarta i se spune Buscul (neapărat cu majuscul!!!), el fiind hotarul dintre lumi, o trecătoare în care vechiul, care nu a dispărut de tot, … Citește mai departe
Poartă-n casă
Pentru a echilibra multul cu puținul prezentării, încerc să nu-mi calc cuvântul dat în scriitura anterioară: de a fi cât mai succint în expunerea de astăzi și suplimentar mai promit ceva: să-ncep cu o chestiune serioasă (tratată-n treacăt) și să mă îndrept apoi către un tărâm amuzant, legat tot de poartă și de program.
Încredințată (eronat!!!) că și-a făcut poartă-n casă, în sensul că și-a securizat electoratul și s-a pus la adăpost de orice critică, în doar o lună de zile iresponsabila noastră clasă politică s-a pulverizat, după care, mânată de mânie ciocoiască, și-a dat drumul fără rușine – cu … Citește mai departe