Survenită, subit, la scurt timp după ce am absolvit facultatea, moartea tatei mi-a deschis dureros ochii minții și mi-a schimbat radical, într-o clipită, filozofia de viață. Conștientizând, poate pentru întâia dată, dar până în ultima fibră a ființei mele, că nici un pământean nu are certitudinea trecerii pragului zilei de mâine, mi-am promis, în ziua aceea de primăvară, că în tot „restul rămas de executat” (limbaj preluat din penal) o să ador fiecare zămislire de zori (de aici și obiceiul de a fura startul „cel de toate zilele”); că o să mă bucur de fiecare clipă și nu voi pregeta … Citește mai departe
Category: Despre tot felul de lucruri
La grofii Becleanului
Nu mai țin minte prin ce carte am citit, dar mi s-a întipărit în minte o povață de bun-simț: odată ce ai descălecat într-un oraș du-te întâi în piața centrală, iar apoi în parcul cel mare și cimitirul cel vechi pentru a te conecta la istoria și spiritul așezării, pentru a-i putea tălmăci tainele de început… Cam la fel am procedat, cu deosebirea că pentru mine a fost doar o revenire, după aproape două decenii, căci de curând, traversând Becleanul, mi-am amintit de Cimitirul Grofilor, amplasat deasupra pădurii aflate la intrarea în localitate (dinspre Bistrița), calea de acces spre locul … Citește mai departe
Clipă de clipă
În conflictul fără de sfârșit, dintre generații, nu o dată i-am auzit pe cei vârstnici rostind: „Pe vremea noastră…, dar asta e, ne ducem înainte, că-nainte a fost mai bine”, … Citește mai departe
CioBANII
Cu ceva timp în urmă, la petrecerea de rămas-bun, ținută după obținerea transferului, un tânăr coleg, proaspăt divorțat, și-a notat pe un șervețel sfaturile și sugestiile, de toate calibrele, învelite într-o crustă hazlie și oferite, cu drag, de către doamnele din colectiv. Dintre recomandările date două au rămas memorabile. La prima, ce suna cam așa: „cată-ți o fătucă cu căși și tipografice”, a ridicat nedumerit din sprâncene, dar când i s-a „tradus” că e vorba de case și terenuri (topografice) a consemnat: „Una cu BANI”, cu gura căscată rămânând însă la cealaltă îndrumare: „Fii cioban, câteodată!”, iar când autoarea s-a … Citește mai departe
Ambâțuri
Bunicul Macedon mi-a dat, demult, un sfat: „ori de câte ori te va lua valul lumii și te va duce anapoda, de ajungi să vrei și de aia, și de ailaltă, și acolo, și mai încolo, perpelindu-te ca un gătej într-un vârtej, deschide Biblia la Eclesiast (Mersul tuturor lucrurilor) și, ca printr-o minune, mintea și inima ți se vor astâmpăra”. Și avea dreptate căci o sfântă stare de liniște și de limpezime, situată parcă în afara timpului, se pogoară peste cine cerne, prin sita deșertăciunii, năzuințele movilite de-a valma, până rămân de împlinit doar trebuințele care contează în ecuația existențială. … Citește mai departe