Despre tot felul de lucruri

MEMENTO MORI… Doar pentru norii, călătorii ?!

O fi mers și altcineva pe aici, că urme n-a lăsat, nici cât aripa ce trece-n zbor ?

Se spune că orice parcurs de viață aduce, întrucâtva, a călătorie cu trenul, în care, simultan, unii urcă și alții coboară, în care se vrea mereu mai în față și se dau bătălii acerbe pentru un loc la fereastră.

În vagoane, se urcă pe rând, la soroc, și se coboară pe sărite, după cum e scris în frunte sau scrijelit în palmă, ori poate alandala, după noroc, controversele vizând nu doar durata și modalitatea de ieșire de pe scenă, ci și destinația, … Citește mai departe

Haz de… caz

E vară! Vreme faină de vacanță! Și numai bună de lăsat jos din povară și pentru luat un pic de distanță…, ieșind din starea de a fi asaltat, de a fi copleșit. Deunăzi, coboram cu liftul hotelului în care eram cazați, când la un etaj inferior s-a deschis ușa pentru a mai prelua o familie, iar când noi dădeam să ne înghesuim într-un colț pentru a le face loc și lor, bărbatul – zâmbitor, relaxat, amabil – a zis: „Nu, stați liniștiți, așteptăm să revină, doar suntem în concediu. Nu ne grăbim nicăieri.” Și ce mare adevăr grăia acest om. … Citește mai departe

Florin, către Sorin…

Cu mai bine de două decenii în urmă, iarna urcam în munți cu vânătorii, însoțind pe verticală vânătorul repartizat în ultimul ștand de pe versant și care, de regulă, era așezat la pragul golului alpin, eu fiind înarmat, ca de obicei, doar cu aparatul de fotografiat, după care, ieșind din bătaia armei tovarășului de drumeție, contemplam și fotografiam, într-o tăcere albă, absolută. Și-mi amintesc, de parcă a fost ieri, că ne aflam undeva deasupra Văii Rebrii, în acea zi calmă, de iarnă, și cădeau din cer puzderii de fulgi argintii când, deranjat de o goană făcută la mistreț, un urs … Citește mai departe

Duminica Tuturor Florilor

În Duminica Floriilor, cum altfel, decât despre flori.

Căci ele vestesc intrarea în lume a învierii.

Și tot ele, așezate-n vază, pe masă; purtate, cu drag, pe braț; puse ștrengărește-n păr…, ne-au fost (și ne sunt), la bine și la rău, alături mereu.

Dar Doamne, ce tărâm bogat au reușit țăranii români să facă din Grădina Maicii Domnului ! Floarea de colț au prețuit-o, cu sfințenie, ca pe „Floarea Doamnei Noastre”, caprifoiul l-au alintat „Mâna Maicii Domnului”, cerceii doamnei, în fapt, tot pe la sat, reprezenta „Inima Maicii Domnului”, floarea de ceară purta porecla de „Lacrima Maicii Domnului”. Și volbura … Citește mai departe

Dăruiți-vă timp

Deși, după cum bine se vede, unui anonim i-a venit o idee trăsnită, reamintind că nu se poate întoarce roata timpului v-aș servi, desigur, un vechi truism și totuși mă-ncumet să rostesc un îndemn cu riscul de a fi calificat la fel: nimeni – și nimic – nu ne poate împiedica să folosim fiecare dimineață de primăvară pe post de „alt început” menit să ne retrezească și să ne călăuzească spre o viață nu neapărat nouă, ci mai trează și mai brează.

În vâltoarea amețitoare a existenței, pe alocuri cu certe veleități de centrifugă, auzim adesea, ca pe-un refren tânguitor: … Citește mai departe