În zilele de pe urmă, s-a statornicit social o vădită contradicție volitivă. Una demnă de Alexandru Lăpușneanu: „și dacă voi nu ne mai vreți, noi, turiștii de masă, tot mai vrem și o să venim mereu peste voi, localnici posesori de pitoresc”, căci dorul de ducă ne-a fost scris, la loc de cinste, în amprenta genetică. Și poate de aceea suntem mânați, de colo până colo, de dragul de a călători, de țelul de a schimba decorul și de a căuta noul, necunoscutul. Și nu știu dacă-i de vină doar dorința de aventură și descoperire pentru această tendință nativă, ori … Citește mai departe
Category: Despre tot felul de lucruri
Buna venire
Bunavestire s-a săvârșit, Duhul Sfânt s-a pogorât, din nou, pe pământ!
Dealul cu primule din Sânmărghita (Cluj) ne trage de mânecă: Opriți și priviți!
Și minunate sunt (pre)facerile sale, de întrupare. Poate tocmai de aceea, bătrânii satelor obișnuiau să spună: „La Blagoveștenie, țarina mirosește!”
Să ieșim, cu toții, pe câmp, la larg, să „mninosim” parfumul de verdeață încolțită, să contemplăm luncile smălțate de flori tinere și surâzătoare, să ascultăm, fără grabă, trilurile (re)învierii.
Și Depresiunea colinară Cușma-Dorolea (Bistrița), frumos împodobită cu omătuțe, cu luște ne îndeamnă: Poposiți și simțiți!
„În văzduh tremura și se scălda în lumină cristalul argintiu … Citește mai departe
Mascare și discriminare
„Viața noastră nu e oare un camuflaj al morții? Vai și-amar de acela care nu vede decât masca. Vai și-amar de acela care nu vede decât ce se-ascunde în spatele măștii. A vedea cu adevărat înseamnă să cuprinzi, dintr-o privire, în același timp masca îmbietoare și chipul respingător ascuns în spatele ei. Și să armonizezi în sinea ta, să plăsmuiești o nouă sinteză, necunoscută naturii, și să cânți cu iscusință, ca la un flaut dublu: viața și moartea.” – Nikos Kazantzakis, Jurnal de călătorie: Japonia și China, Editura Humanitas, 2018
„După atâția ani câți au trecut, patima mea … Citește mai departe
Se ridică cortina, te inundă lumina
Cortina (chiar și a ceții) e o poartă tainică către lumea străină, un hotar neclar între lumină și întuneric, între trecut și viitor, între cunoscut și necunoscut, între descoperit și nedescoperit…
Când bat discret (sfios și-ncet!) la porțile cerului (adevărata ÎNALTA și SUBLIMA POARTĂ), îmi înfrâng teama de necunoscut, mă las călăuzit de curiozitate și cercetez atent. Da, s-ar putea spune și așa: ca un bou la poarta nouă, adică profund impresionat, cu real interes, cu vădită uimire, cu nesfârșită admirație…, căci priveliștile ce se mi se deschid din punctele de panoramă, de belvedere sau, și mai sugestiv, de Miramar … Citește mai departe
Cura de curat
La fiecare debut de drum (chiar și de etapă), după ce a dat cep Noului An, s-a scuturat de tarele trecutului și, solemn, și-a reînnoit legămintele, făgăduindu-și să fie și mai, în sensul că va da…, va face…, și nu va face…, cum îl îndrumă o veche cutumă pe bietul pumn de humă, pare-mi-se că-i de lipsă și o preventivă cură de curat, nu de morb a la Baden-Baden ori Vichy, ci o cură gratuită (și neprețuită!!!) de alb imaculat, și asta pentru ca cele rele (și-ntinate!) să se spele, cele bune (și frumoase!) să se adune-n grămezi în suflet, … Citește mai departe