Despre munți… și mulți dintre noi

Trăind la înălțime

Ce deziderat ! Nu de stat, ci de luat, de luat în altitudine și-n seamă, ca ținută, ca aspirații…, urcușul cerând însă răbdare, iar înălțimile smerenie. Și cu cât urcă omul mai sus, cu atât învață, mai temeinic, că a trăi la înălțime înseamnă să-și ridice sufletul mai presus de împrejurări și să-și păstreze demnitatea chiar și atunci când viața îl împinge-n jos.

Și deși mi se pare o misiune aproape imposibilă să deslușești ce înseamnă dorul de înalt ori ce pune în plus vederea de sus și perspectiva largă, limpede a înălțimilor, cuiva dedat să viețuiască ca-n pampas, cu … Citește mai departe

Măreția unei clipe, în liniștea nordului de țară

Rare, ce-i drept, și aproape toate pe vârf de munte și la mare intensitate trăite, dar au fost clipe în viața mea când am simțit limpede, chiar izbitor, că sufletul mi s-a încărcat de duh, s-a desprins parcă de trup și s-a înălțat ușor în văzduh, iar după momentul de grație, petrecut în chip tainic, de fiecare dată am rămas o vreme mut, cu brațele încrucișate și plimbându-mi roată privirile, cuprins de tot felul de sentimente și de gânduri pe care nu le-am putut defini atunci și pe care nu le pot descrie prea bine nici acum, ca să pot … Citește mai departe

Pe potecă, spre Înalta Bibliotecă

De peste două decenii am aflat raiul. Nu-i doar în cer, ci și pe pământ, în tihna întreită dăruită de armonia sufletului-pereche întâlnit, de liniștea fără de sfârșit a bibliotecii de acasă și de mulțumirea nestingherită a grădinii cu păsăruici și plante nenumărate din curtea casei mele. Trei duhuri ale bucuriei de a fi ce s-au statornicit în altarul vieții mele. Și mă limitez la atât, căci astăzi mi-am propus să reconstitui traseul ce duce la Biblioteca Muntelui – una mai importantă și mai încăpătoare (începătoare !!!) decât Biblioteca din Alexandria și care conține ediții întregi de cărți rare, din … Citește mai departe

La înălțime

Despre spiritul unui loc, despre acel element definitoriu ce conferă personalitate și caracter unic unui tărâm este dificil de discutat în abstract, și cu atât mai mult de descris corespunzător în doar câteva cuvinte. Desigur, poți împărtăși din farmecul, din strălucirea, din atmosfera specială descoperită undeva-cândva, dar nu poți pretinde interlocutorului să te înțeleagă pe deplin, să simtă aproape tot ce tu ai perceput și priceput, câtă vreme nu a fost de față și nu a sălășluit pe același tăpșan, cum la fel de greu este să descifrezi „zeitgeistul”, acel spirit al unei epoci, dacă nu ai trăit și tu … Citește mai departe

PSALMUL MUNTILOR din viața mea

Doamne, în chip tainic, îmi chemi sufletul în înălțimile munților, / Ca să mă cumineci din văz(duhul) tău cel sfânt, / Iar în tăcerile adânci, de stâncă, să aud, în clar, glasul tău, / Și ce minunat ar fi, dacă numai în tării alpestre aș trăi, / Stăpân pe vremurile albe, pe vrerile albastre.

Slavă ție, Dumnezeule, făcător al munților, / Înspre care tind, cu privirea țintuită-n cer și inima în rugăciune, / Până simt că-mi ești alături, / Că-mi înveți sufletul să fie liber, / Să se îndestuleze din pacea ta, / Și să descopere perspectiva, umilința, avântul, uimirea, … Citește mai departe