Confesional, despre profesional

Comparativ cu perioada copilăriei mele, petrecută la confluența Someșului cel Mare cu Ilva cea Mică, peisajul profesional al satului românesc a suferit schimbări semnificative, dispărând definitiv, ca și cum n-au fost vreodată, și socăcița sau socășița (bucătăreasa pricepută de la ospețe), și șuștărul (ce repara încălțămintea), și moașa (care veghea la venirea pe lume a pruncilor), și boctărul (paznicul de câmp), și zapciul (paznicul de noapte, un fel de sergent de stradă), și căuaciul (fierarul sau potcovarul, rămas și el fără obiectul muncii), dar și morari, tâmplari, văcari sau cojocari nu mai sunt, căci găsim, de-a gata, toate cele trebuincioase, … Citește mai departe

Iarna, în Țara de Sus

În revista „Magazin istoric”, din decembrie 2020, am dat peste un articol ce mi-a atras atenția: „Zăpada rămâne în povești și se vinde în cutii de carton, în magazinele de jucării. A murit odată cu pitorescul instrument al lopeților de lemn. Nămeții au trecut în fabula zmeilor și țurțurii decorativi ai streașinii mai figurează în pictura epocii. Copiii recenți, când li se povestește lumea de stalactite a lunii lui decembrie, își fac cu ochiul, convinși că părinții s-au ramolit. Crăciunul se face azi sub umbrelă și a devenit ziua cu lapovițe mari a întregului an. (…) Am cumpărat o Citește mai departe

Ce se aude (și ce se vede) pe munte

Din Șesul Becleanului (de la ieșirea din oraș și până la pasajul rutier suprateran) se deschide, spre stânga, o perspectivă generoasă spre Țibleș și Pietrosul Rodnei, iar Țibleșul se vede bine și din Braniștea, și din Șieu-Sfântu, și din Dealul Târgului (Dumitrei), și din Pasul Șetref (Romuli), iar Munții Rodnei și din Cotul Crainimătului (Dâmbul Sărății), și de la Puntea Sângeorzului Someșan, dar punct de belvedere ca Pasul Tihuța nu-s prea multe în țărișoara noastră, oferind un rotocol cu imagini de panoramă spre Ineul Rodnei, spre Oușorul Suhardului, spre Bistriciorul Călimanilor, spre Heniul Bârgăului…, și implicit convingerea că munții sunt … Citește mai departe

Cum te cheamă ?

Oare de câte ori ne-a fost adresată, de-a lungul existenței, întrebarea legată de nume și prenume ?! În câte rânduri am fost interogați: „Cine ești, de-a cui și unde te-ai născut?”, de parcă ești doar un nume de purtat prin lume, iar cunoașterea obârșiei este reprezentativă, esențială, indispensabilă… Și când te gândești că în urmă cu nici două veacuri nu existau registre de stare civilă și nici acte de identitate, singura mențiune a nașterii fiind făcută în condicile bisericești de botez. Poate de aceea, odinioară, pe pământ mișunau doar sfinții coborâți din calendar și nu întâlneai picior de Moș Niculae … Citește mai departe

Trebuința de bază

Nu se mai știe cine a spus pentru întâia dată: „mâncăm pentru a trăi și nu trăim pentru a mânca” – atât de străvechi este acest citat -, și chiar dacă ni s-a inoculat de timpuriu că „nu tot ce zboară se mănâncă”, ca școlari mâncăm litere, iar după…. ne mâncăm între noi.

Din înțelepciunea populară locală, din cea sădită la confluența Ilvei cu Someșul, încă din copilărie am înțeles că pe Coana Iarnă nu o mănâncă lupul; că dacă nu plouă-n mai, nu se mănâncă toamna mălai; că începi să cunoști omul după ce mănânci împreună un sac de … Citește mai departe