Ce se aude (și ce se vede) pe munte

Din Șesul Becleanului (de la ieșirea din oraș și până la pasajul rutier suprateran) se deschide, spre stânga, o perspectivă generoasă spre Țibleș și Pietrosul Rodnei, iar Țibleșul se vede bine și din Braniștea, și din Șieu-Sfântu, și din Dealul Târgului (Dumitrei), și din Pasul Șetref (Romuli), iar Munții Rodnei și din Cotul Crainimătului (Dâmbul Sărății), și de la Puntea Sângeorzului Someșan, dar punct de belvedere ca Pasul Tihuța nu-s prea multe în țărișoara noastră, oferind un rotocol cu imagini de panoramă spre Ineul Rodnei, spre Oușorul Suhardului, spre Bistriciorul Călimanilor, spre Heniul Bârgăului…, și implicit convingerea că munții sunt … Citește mai departe

Cum te cheamă ?

Oare de câte ori ne-a fost adresată, de-a lungul existenței, întrebarea legată de nume și prenume ?! În câte rânduri am fost interogați: „Cine ești, de-a cui și unde te-ai născut?”, de parcă ești doar un nume de purtat prin lume, iar cunoașterea obârșiei este reprezentativă, esențială, indispensabilă… Și când te gândești că în urmă cu nici două veacuri nu existau registre de stare civilă și nici acte de identitate, singura mențiune a nașterii fiind făcută în condicile bisericești de botez. Poate de aceea, odinioară, pe pământ mișunau doar sfinții coborâți din calendar și nu întâlneai picior de Moș Niculae … Citește mai departe

Trebuința de bază

Nu se mai știe cine a spus pentru întâia dată: „mâncăm pentru a trăi și nu trăim pentru a mânca” – atât de străvechi este acest citat -, și chiar dacă ni s-a inoculat de timpuriu că „nu tot ce zboară se mănâncă”, ca școlari mâncăm litere, iar după…. ne mâncăm între noi.

Din înțelepciunea populară locală, din cea sădită la confluența Ilvei cu Someșul, încă din copilărie am înțeles că pe Coana Iarnă nu o mănâncă lupul; că dacă nu plouă-n mai, nu se mănâncă toamna mălai; că începi să cunoști omul după ce mănânci împreună un sac de … Citește mai departe

De la prieteni primite, și tot la prieteni dăruite

Se spune că romanticii au fost cei dintâi mari îndrăgostiți ai muntelui. Până la ei, cu excepția câtorva cutezători și vizionari aproape anonimi, nimeni nu s-a gândit la cunoașterea și cucerirea munților. Abia la îndemnul lui Jean-Jacques Rousseau: „să ne întoarcem la natură”, romanticii au pornit cu entuziasm spre munți, i-au descoperit și îndrăgit, deschizând un drum nou, nebătut spre ținuturile pline de poezie și de neprevăzut.

Și cum suntem la început de ianuarie, am decis să duc mai departe tradiția de a publica fotografiile primite ocazional de la prieteni pe parcursul anului recent încheiat, din dorința sinceră de a … Citește mai departe

Clipa de cleștar

Doar liniștea oferă limpezimi spre rosturi și rânduieli, relevând esențe și punând ordine în priorități. Și tot ea, liniștea, permite resetarea spirituală și accesarea stării de relaxare.

În epoca așa-zis modernă (preponderent tehnică ) pe care o trăim, la modul insistent în care invocăm liniștea, ca necesitate și urgență de gradul zero, cred că am putea-o substitui pâinii în rugăciunea „Tatăl nostru”, căci pare mult mai greu de procurat, devenind treptat Sfântul Graal actual, la felul în care o căutăm cu toții (tonții) și Fata Morgana zilelor noastre ce ne amăgește că este și când deschidem pumnul descoperim că iară-i … Citește mai departe