Despre munți… și mulți dintre noi

La Crucea Caraimanului

Crucea de pe Calea Alimanului (ce curge, strâmtorată, printre ape adânci – așa cum îi este înțelesul) și care-ți iese-n drum înainte de Podgoria Cochirleni (Dobrogea) m-a oprit locului pentru o clipă, în încercarea de a-i descifra însemnele și tainele, dar fără vreun sorți de izbândă. Intenția agățată la o troiță de lângă fântâniță e limpede ca și izvorul care o adapă și aduce pe buze ardelenescul „Mulțam fain!”, căci mare-i pomana pentru un gâtlej însetat, ori un „Bogdaproste!”, expresie auzită prin Bucovina, dar cu proveniență bulgară: „Bog da posti” însemnând „Dumnezeu să-i ierte pe morții tăi!”. Și mi se … Citește mai departe

Manual pentru urcări pe munte

Indiscutabil, o minte măruntă, mărginită, de pământean nu poate surprinde, și cuprinde în câteva cuvinte, înfăptuirea dreptății divine. Nu-i cum să înțeleagă ceva ce nu i s-a prezentat detaliat și încă de la debut, deși trebuia, mai ales că, în raport cu eternitatea, trecerea prin viață este egală, ca durată, cu o tură de linghișpir, iar urma echivalează cu umbra lăsată de lanțul legat la țăruș.

Și ca să probez că e cam dificil de prins șpilul spun: când omul e lansat la (s)apă, fără a i se da și un termen de garanție, ori altfel spus, scuturat din pătura … Citește mai departe

CALEnDAR

În zilele noastre, când se vrea ca normalitatea – ancestrală – să nu mai fie necesară; când eleganta simplitate în alb-negru este denunțată public ca perimată și substituită, tot mai frecvent, și tot mai fervent de multicolor; când se cere lepădarea de datinile identitare și cultivarea mândriei de a fi atipic și globalist; când simfoniile (dar și romanele clasice în trei volume) sunt etichetate expresia incapacității creatorului de a sintetiza; când muzica ușoară e pusă la zid ca săracă și excesiv de sentimentală, mai sunt oameni care au tăria de a păstra, pe tărâm muzical, drumul ales, fără a se … Citește mai departe

Călăuza

După tragedia petrecută recent în Munții Rodnei, pe prăvălișurile Corongișului, și realizând că mulți iubitori de drumeții ar dori să urce în munți și n-au cu cine, într-un climat sigur și adecvat organizat, am aflat cu cale să reiau lectura a două cărți de referință pentru împătimiții munților, împins de ideea promovată de către cei doi autori: că este absolut necesar să facem cale-ntoarsă, adică să revenim la situația anterioară, ce s-a dovedit demnă de prețuit și la care s-a renunțat cu știință (numai din dorința de a schimba ceva), din neștiință (prostia și diletantismul manifestându-se, ca un fenomen de … Citește mai departe

Co(lecția) de munte: In pietra alpestra e dura

Muntele e un dascăl destoinic și devotat, lecțiile predate doritorilor – și amatorilor – fiind la certă înălțime.

Și e limpede că numai muntele ne poate preda altitudinea, ce înseamnă ierarhia, ce presupune înfruntarea înălțimilor, ce pericole pândesc pe parcursul ascensiunii: desprinderea de realitatea solidă a stâncilor, sporirea nejustificată a stimei de sine, trufia exagerată…, marele câștig educativ al drumeției la munte fiind starea de smerenie, de supușenie sincer recunoscută ori chiar de umilință, înaintea măreției fără de seamăn întâlnită-n cale.

Muntele ne prezintă și simplitatea: în port, în bucate curate, în sensibilitate…, peisajele primitive înfățișând, sugestiv, starea originară, de … Citește mai departe