Despre spiritul unui loc, despre acel element definitoriu ce conferă personalitate și caracter unic unui tărâm este dificil de discutat în abstract, și cu atât mai mult de descris corespunzător în doar câteva cuvinte. Desigur, poți împărtăși din farmecul, din strălucirea, din atmosfera specială descoperită undeva-cândva, dar nu poți pretinde interlocutorului să te înțeleagă pe deplin, să simtă aproape tot ce tu ai perceput și priceput, câtă vreme nu a fost de față și nu a sălășluit pe același tăpșan, cum la fel de greu este să descifrezi „zeitgeistul”, acel spirit al unei epoci, dacă nu ai trăit și tu … Citește mai departe
Category: Despre munți… și mulți dintre noi
PSALMUL MUNTILOR din viața mea
Doamne, în chip tainic, îmi chemi sufletul în înălțimile munților, / Ca să mă cumineci din văz(duhul) tău cel sfânt, / Iar în tăcerile adânci, de stâncă, să aud, în clar, glasul tău, / Și ce minunat ar fi, dacă numai în tării alpestre aș trăi, / Stăpân pe vremurile albe, pe vrerile albastre.
Slavă ție, Dumnezeule, făcător al munților, / Înspre care tind, cu privirea țintuită-n cer și inima în rugăciune, / Până simt că-mi ești alături, / Că-mi înveți sufletul să fie liber, / Să se îndestuleze din pacea ta, / Și să descopere perspectiva, umilința, avântul, uimirea, … Citește mai departe
Urc în munți, mă duc la Domnul
Cu ușurință, scriitura de azi riscă să fie etichetată blasfemie și să iște reproșul așternut în Psalmul 54 din partea unor apropiați („tocmai tu, frate de cruce și prieten cu mine, ce umblam în același gând…”), dar să o luăm cătinel de la facerea lumii mele arătând că în copilărie eu, care dormeam ca un buștean și nu visam (ori poate doar n-aveam ținere nocturnă de minte), m-am confruntat, repetat, cu un coșmar, așa cum l-am calificat ani îndelungați, chiar și după definitiva lui dispariție. Nu era vorba de un film încărcat de acțiune, cu imagini de groază, … Citește mai departe
De-a drumului
„… un drum care începe cu mult înainte ca eu să-l întâlnesc și care se sfârșește mult mai departe decât e destinația mea” – Edward Thomas
„Nu știu alții cum sunt”, dar odată ce vine vara, mă simt ușor, bucuros nevoie mare că stau pe afară și că umblu, așa că nu prea reușesc să mă adun de pe drumuri, mai-mereu găsind cu cale…, tot timpul punând la cale… Că suntem mereu pe drumuri, printre suișuri și coborâșuri, e un fapt bine cunoscut, căci de mici am fost aruncați în drum și trimiși la școală, după cumpărături…, spunându-ni-se: „Pe … Citește mai departe
Peregrin
De curând, la un așa-zis bal mascat (în fapt, o petrecere restrânsă, între prieteni foarte buni), m-am costumat, în chip aproape natural, ca un țigan de odinioară, iar mai apoi, ca un simplu vagabond. Spun natural, sau mai degrabă intuitiv, pentru că nu a fost vorba de alegeri temeinic chibzuite, ci hotărând imediat, la sugestia soției (citindu-mi poate în subconștient!), dar cu mențiunea că ambele versiuni de înfățișare, având la temelie elementul comun de „traistă-n băț”, mi s-au potrivit, dovadă fiind spusele celorlalți participanți: că mi-am intrat bine în fiecare rol.
Nu știu cât m-a influențat, în copilărie, obiceiul împământenit … Citește mai departe