PSALMUL MUNTILOR din viața mea

Doamne, în chip tainic, îmi chemi sufletul în înălțimile munților, / Ca să mă cumineci din văz(duhul) tău cel sfânt, / Iar în tăcerile adânci, de stâncă, să aud, în clar, glasul tău, / Și ce minunat ar fi, dacă numai în tării alpestre aș trăi, / Stăpân pe vremurile albe, pe vrerile albastre.

Slavă ție, Dumnezeule, făcător al munților, / Înspre care tind, cu privirea țintuită-n cer și inima în rugăciune, / Până simt că-mi ești alături, / Că-mi înveți sufletul să fie liber, / Să se îndestuleze din pacea ta, / Și să descopere perspectiva, umilința, avântul, uimirea, … Citește mai departe

Cura de curat

La fiecare debut de drum (chiar și de etapă), după ce a dat cep Noului An, s-a scuturat de tarele trecutului și, solemn, și-a reînnoit legămintele, făgăduindu-și să fie și mai, în sensul că va da…, va face…, și nu va face…, cum îl îndrumă o veche cutumă pe bietul pumn de humă, pare-mi-se că-i de lipsă și o preventivă cură de curat, nu de morb a la Baden-Baden ori Vichy, ci o cură gratuită (și neprețuită!!!) de alb imaculat, și asta pentru ca cele rele (și-ntinate!) să se spele, cele bune (și frumoase!) să se adune-n grămezi în suflet, … Citește mai departe

CER(n)e tăCERe

„Tăcere a inimii. Tăcere a simțurilor. Tăcere a cuvântului lăuntric, căci e bine să regăsești Providența, care e și tăcere în eternitate.” – Antoine de Saint-Exupery

Secole de-a rândul, tăcerea a fost interpretată ca o deplină dovadă de vinovăție și Doamne cât de greu s-a câștigat dreptul de a rămâne tăcut, ca principiu legal fundamental al dreptului penal și care permite învinuitului să nu răspundă la întrebările acuzatorului, dar uite cum uităm că tăcerea nu e doar un drept procedural, ci și o mare oportunitate personală, de care arareori facem uz în viața de zi cu zi. Și nu … Citește mai departe

Suflet de sărbătoare

„Ne trăim sărbătorile fără să știm prea bine ce înseamnă sărbătoarea în cuprinsul și adâncul sufletului omenesc. Totuși, fără ea viețile noastre ar fi mult mai sărace, iar zilele noastre ar curge mereu la fel. (…) Dar sărbătoarea nu există cu adevărat decât pentru cine este în stare s-o trăiască cu un suflet sărbătoresc, pentru cine are destule resurse interioare ca sărbătoarea să-i umple sufletul cu o bucurie intensă și inefabilă. O bucurie care ne face să ne simțim, pentru o clipă care se reînnoiește mereu, an de an, că e altă lumină în lume, că mult mai … Citește mai departe

Să-nvățăm să iubim, de Crăciun

Dumnezeu este iubire !!! Iar această afirmație reprezintă adevărul primordial, câtă vreme în cuprinsul învățăturilor lui Iisus iubirea nu este doar un sentiment, ci temelia pusă vieții și un mod minunat de a trăi.

Și dacă a iubi constituie cea mai însemnată poruncă creștină, pe care se sprijină toate celelalte, măcar de Crăciun ar trebui ca tot ce întreprindem să pornească din iubire, din iubirea ce sălășluiește dincolo de zidurile lui Eu și al Meu.

În acest sens, într-o carte încărcată de magie, și înțesată de înțelesuri, am dat peste câteva repere, de folos pentru oricine are ochi (ai minții!) … Citește mai departe