O s(z)amă de cuvinte

„O samă de cuvinte ce sunt auzite din om în om, de oameni vechi și bătrâni, și în letopiseț nu sunt scrise… Deci cine va citi și le va crede, bine va fi, iar cine nu le va crede, iar va fi bine, cine precum îi va fi voia așa va face.” – Ion Neculce

Ștampila Judecătoriei Năsăud în perioada interbelică.

Și parafrazând un vers cunoscut: „că vremea trece parcă-n zbor, cuvintele se nasc și mor…” , de parcă niciodată nu au fost, în cele ce urmează înțeleg să subliniez evoluția lexicală săvârșită și pe tărâm judiciar, câtă … Citește mai departe

Învierea de fiecare zi

Dacă ieri a fost doar despre învierea lui Iisus, Domnul de sus, astăzi poate fi despre crezul învierii noastre de fiecare zi, căci în fiecare dimineață, când ne trezim, avem în meniu, la micul dejun al sufletului, o mică înviere, o ușă de deschis înspre reînnoirea cugetului, a speranței, a direcției de mers…, și cred că s-ar impune să fim entuziaști că o putem lua de la capăt, că putem încerca din nou, că putem alege să nu mai fim cel de ieri, debutând ziua ce ne-a fost dăruită (!!!) cu bune-intenții și un plan pentru împlinirea lor.

Și insist … Citește mai departe

Viața, la a doua citire

Privind retrospectiv, constat că arareori am reușit din prima pe calea devenirii, pe calea deslușirii…

Când am vizionat, pentru întâia dată, filmul Zorba Grecul, regizat de Michel Cacoyannis în anul 1964, cu Anthony Quinn magistral, în rol principal, m-a frapat (și mi-a luat fața minții) contrastul dintre rațiune și simțire, dintre un om liber, descățat de ancora cu atașamente și cel înconjurat de convențional, de formalism și călăuzit preponderent de etichete.

Abia mai târziu, când am citit cartea Alexis Zorba, publicată de Nikos Kazantzakis în anul 1946, mi s-a relevat și altceva, poate mult mai important în ecuația vieții, faptul … Citește mai departe

(P)omenirea

Mâine sunt Moșii de Florii, zi însemnată, bine luminată, în care sufletele celor adormiți sunt aproape de cei vii, iar rugăciunea și milostenia urcă ușor și nevăzut la ei, pe calea (p)omeniei, adică a pomenii și a pomenirii. Prin urmare, e bine primit și se pune, sigur la fapte bune, și un parastas pentru cei apropiați (săvârșit de către cei ce cred și își dau de rând); și un praznic ori strecurarea unui bănuț într-o palmă întinsă; și o plecare pioasă a genunchiului în cimitir, lângă o candelă aprinsă; și un pomelnic, rostit încet, în gând, cu rudele, vecinii, colegii … Citește mai departe

Buna venire

Bunavestire s-a săvârșit, Duhul Sfânt s-a pogorât, din nou, pe pământ!

Dealul cu primule din Sânmărghita (Cluj) ne trage de mânecă: Opriți și priviți!

Și minunate sunt (pre)facerile sale, de întrupare. Poate tocmai de aceea, bătrânii satelor obișnuiau să spună: „La Blagoveștenie, țarina mirosește!”

Să ieșim, cu toții, pe câmp, la larg, să „mninosim” parfumul de verdeață încolțită, să contemplăm luncile smălțate de flori tinere și surâzătoare, să ascultăm, fără grabă, trilurile (re)învierii.

Și Depresiunea colinară Cușma-Dorolea (Bistrița), frumos împodobită cu omătuțe, cu luște ne îndeamnă: Poposiți și simțiți!

„În văzduh tremura și se scălda în lumină cristalul argintiu … Citește mai departe