Buna venire

Bunavestire s-a săvârșit, Duhul Sfânt s-a pogorât, din nou, pe pământ!

Dealul cu primule din Sânmărghita (Cluj) ne trage de mânecă: Opriți și priviți!

Și minunate sunt (pre)facerile sale, de întrupare. Poate tocmai de aceea, bătrânii satelor obișnuiau să spună: „La Blagoveștenie, țarina mirosește!”

Să ieșim, cu toții, pe câmp, la larg, să „mninosim” parfumul de verdeață încolțită, să contemplăm luncile smălțate de flori tinere și surâzătoare, să ascultăm, fără grabă, trilurile (re)învierii.

Și Depresiunea colinară Cușma-Dorolea (Bistrița), frumos împodobită cu omătuțe, cu luște ne îndeamnă: Poposiți și simțiți!

„În văzduh tremura și se scălda în lumină cristalul argintiu … Citește mai departe

Înălțimile Noastre !

Întrebare: Oare care sunt înălțimile de (a)tins într-o viață de om?

Și o încercare de răspuns: Nu știm precis, în absența unei foi de parcurs!

Plecând de la această premisă, orișicare cugetare mi se pare permisă primprejurul acestei chestiuni existențiale (esențiale!!!), cu reale perspective morale, intelectuale, spirituale, emoționale, sociale…, și consider că printre optmiarii de urcat ai omului s-ar număra Muntele Iubirii, pe post de Întâistătător, căci piscul inimii curate și al dragostei necondiționată, neporționată și asupra tuturor semenilor revărsată, se înalță până la cer și este aproape imposibil de cucerit, mulți dintre noi rătăcind, la nesfârșit, pe la … Citește mai departe

La înălțime

Despre spiritul unui loc, despre acel element definitoriu ce conferă personalitate și caracter unic unui tărâm este dificil de discutat în abstract, și cu atât mai mult de descris corespunzător în doar câteva cuvinte. Desigur, poți împărtăși din farmecul, din strălucirea, din atmosfera specială descoperită undeva-cândva, dar nu poți pretinde interlocutorului să te înțeleagă pe deplin, să simtă aproape tot ce tu ai perceput și priceput, câtă vreme nu a fost de față și nu a sălășluit pe același tăpșan, cum la fel de greu este să descifrezi „zeitgeistul”, acel spirit al unei epoci, dacă nu ai trăit și tu … Citește mai departe

ÎnCÂNTARE

Mă cam bate gândul să-ncep cu un blestem: „Mira-s-ar lumea de capul tău!” (afurisenie de care am luat act, în anii copilăriei, de la „lelea Irină a lu Mama Mortii”), dar nu prea mă-ncumet s-o fac câtă vreme nu se mai poate dispune: „La loc comanda!”, iar duhul său seducător să reintre, ascultător, în lampa întunecată a istoriei și, mai ales, când văd cum ne-nchinăm la compozițiile muzicale generate de AI, ca la sfintele moaște, cum ne entuziasmăm la înșiruirile de imagini idilice, însoțite de câteva cuvinte înțelepte, doar pentru a provoca emoție și a putea astfel aduna milioane … Citește mai departe

Mascare și discriminare

„Viața noastră nu e oare un camuflaj al morții? Vai și-amar de acela care nu vede decât masca. Vai și-amar de acela care nu vede decât ce se-ascunde în spatele măștii. A vedea cu adevărat înseamnă să cuprinzi, dintr-o privire, în același timp masca îmbietoare și chipul respingător ascuns în spatele ei. Și să armonizezi în sinea ta, să plăsmuiești o nouă sinteză, necunoscută naturii, și să cânți cu iscusință, ca la un flaut dublu: viața și moartea.” – Nikos Kazantzakis, Jurnal de călătorie: Japonia și China, Editura Humanitas, 2018

„După atâția ani câți au trecut, patima mea … Citește mai departe