Bat-o doba beutură!

Vorba cuiva, mai umblat și mai înțelept ca mine: „Io numa zic: Citiți, priviți, auziți…, dar nu judecați”!

Dacă aș începe prin a vă reaminti că în Vama Bucovinei, la confluența râurilor Moldova și Moldovița, este amplasat, la loc de mare cinste, un bulgăre uriaș de piatră, cu străjeri moldoveni, ce consacră prima atestare documentară și că, alături, veșnicesc și două cruci de piatră închinate martirilor din cele două războaie mondiale, acelor care au sfârșit sfârtecați de schije, în câmp deschis și fără un muc de lumânare la căpătâi, poate veți spune că oamenii locului sunt de toată lauda pentru … Citește mai departe

În toată puterea cuvântului

Judecătorului, i se cere cuvântul. Ca atare, din perspectivă pur procedurală, el dă cuvântul, curmă – sau limitează în timp – cuvântul ori acordă ultimul cuvânt, înainte de căderea legii, de rostirea dreptului. Totodată, prins permanent – între părțile litigante și la mijlocul chestiunilor viu disputate – într-un schimb de cuvinte, cântărește fiecare cuvânt, fără a crede, vreodată, pe cuvânt. Asta pentru că în sala de judecată, fiecare împricinat are un anume cuvânt de spus și căută să învedereze și să probeze o (în)călcare de cuvânt, o nesocotire a făgăduielii date, frumos exprimate de cerința: cuvântul dat nu se ia … Citește mai departe

Jude în vadul dintre veacuri

„Ferice de cei ce păzesc legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme.” – Psalmii, 106 : 3

O singură dată-n viață, mi-a fost dat să fiu de față la trecerea zaiului, cum îi zic iloanii mici (provine, din câte se pare, din maghiarul zaj, cu înțelesul de puhoi) la torentul de ghețuri ce se crapă, scrâșnind din toate pojghițele, și se-ncalecă înfiorător, măturând albia râului și aruncând pe mal chiar și bolovani monumentali, iar rămășițele praznicului oferit, de-o prea grăbită primăvară, în amintirea iernii bogată-n zăpezi și ger năprasnic, ce este târâtă pe apa sâmbetei (unde … Citește mai departe

Micile minunății de lângă noi

Mă-ndreptam spre „Kolojvari”, via Braniștea, și trecusem deja de intersecția ce duce la Dej – pentru întâia dată hotărâsem să ating Gherla prin Mintiul ei – când telefonul a început să sune insistent în geanta de umăr uitată pe bancheta din spate. Am oprit în prima parcare, întâmplător amplasată în fața unei biserici, dar cum anterior acestui moment gândurile îmi erau strâns legate de grijile puse pe ordinea de zi, nu luasem aminte în ce sat mă aflam, însă, pe parcursul conversației telefonice, aruncându-mi aiurea privirea, spre stânga, am întrezărit, răsărind din ceață, un șirag de ruine agățate de platoul … Citește mai departe

Rai de (C)rai

Iarna, las muntele cel mare-n pace. Obișnuiesc să spun că îl las în plata Domnului, să doarmă tun, să se odihnească, fără a-i conturba, cu bocancii mei greu încercați, posesia albei sale tăceri, așa că, în acest anotimp, mă iau și mă duc (niciodată singur!) pe câte un picior prelung de munte, doar până pe primul vârf de culme joasă, secundară ori numai pe creștetul unui deal înalt și izolat, ce oferă perspective alpine, de unde îl contemplu, ca la carte, de departe, stând deoparte…

Cum Domnul m-a binecuvântat cu dragostea de munte și cu prieteni trainici de munte, în … Citește mai departe