Poartă-n casă

Pentru a echilibra multul cu puținul prezentării, încerc să nu-mi calc cuvântul dat în scriitura anterioară: de a fi cât mai succint în expunerea de astăzi și suplimentar mai promit ceva: să-ncep cu o chestiune serioasă (tratată-n treacăt) și să mă îndrept apoi către un tărâm amuzant, legat tot de poartă și de program.

Încredințată (eronat!!!) că și-a făcut poartă-n casă, în sensul că și-a securizat electoratul și s-a pus la adăpost de orice critică, în doar o lună de zile iresponsabila noastră clasă politică s-a pulverizat, după care, mânată de mânie ciocoiască, și-a dat drumul fără rușine – cu … Citește mai departe

Mută munții

O zicală cu rădăcini biblice ne spune că putem muta și munții dacă credința atinge rotundul mărunt al boabei de muștar, dar asta înseamnă să credem în noi și mai ales în puterea noastră de a înfăptui, de a face posibil ceea ce părea, inițial, aproape imposibil, de a realiza nu neapărat lucruri uimitoare, ieșite din comun din perspectivă pământească, ci deosebite și care presupun dorință nestrămutată, abnegație și tăria de a îndura trecerea timpului până la atingerea obiectivului, lucrând puțin câte puțin, cărând neîncetat pietre mici.

Pe calea vieții, este limpede că AMBIȚIA ne dă direcția și motivația, ne … Citește mai departe

A cerca rotundul lumii

În zilele de pe urmă, s-a statornicit social o vădită contradicție volitivă. Una demnă de Alexandru Lăpușneanu: „și dacă voi nu ne mai vreți, noi, turiștii de masă, tot mai vrem și o să venim mereu peste voi, localnici posesori de pitoresc”, căci dorul de ducă ne-a fost scris, la loc de cinste, în amprenta genetică. Și poate de aceea suntem mânați, de colo până colo, de dragul de a călători, de țelul de a schimba decorul și de a căuta noul, necunoscutul. Și nu știu dacă-i de vină doar dorința de aventură și descoperire pentru această tendință nativă, ori … Citește mai departe

Pe potecă, spre Înalta Bibliotecă

De peste două decenii am aflat raiul. Nu-i doar în cer, ci și pe pământ, în tihna întreită dăruită de armonia sufletului-pereche întâlnit, de liniștea fără de sfârșit a bibliotecii de acasă și de mulțumirea nestingherită a grădinii cu păsăruici și plante nenumărate din curtea casei mele. Trei duhuri ale bucuriei de a fi ce s-au statornicit în altarul vieții mele. Și mă limitez la atât, căci astăzi mi-am propus să reconstitui traseul ce duce la Biblioteca Muntelui – una mai importantă și mai încăpătoare (începătoare !!!) decât Biblioteca din Alexandria și care conține ediții întregi de cărți rare, din … Citește mai departe

Duhul bucuriei de a fi

În Numele Legii se statuează constant obligații de a da, de a face și de a nu face, iar În Numele Domnului este statornicită și obligația de a fi: cinstit, smerit, darnic, empatic…, corelativ fiind atașat și dreptul de a fi, de a trăi și de a deveni – un drept divin, dat din înalt și botezat cu pâine și vin. Dar Doamne cât de des uităm de har, de sfântul dar ce ne-a fost pus, la plecare, în bagaj ori cum îl irosim (cutumiar fiind deja consacrat dreptul de a fi prost!), săvârșind un culpabil abuz de drept, căci … Citește mai departe