Erewhonul Parângului

De o drumeție făcută-n Parâng mi-a amintit o carte citită recent: Erewhon (sau Dincolo de munți), ce explorează ideea inteligenței artificiale (profeție ce merită, cu prisosință, o postare separată) și care a fost publicată, pentru întâia dată, în anul 1872, de către Samuel Butler, un precursor al celebrilor prozatori Aldous Huxley și George Orwell.

Și dacă autorul a plecat, cu gândul, înspre un tărâm montan imaginar, plasat cel mai probabil în Noua Zeelandă și unde totul părea absurd sau cel puțin altfel față de ținutul natal, și noi am purces spre înălțimile Parângului de la Cabana Valea Seacă, mai întâi … Citește mai departe

Zău că-i fain

De ieșit în verde ! Și pe legea mea, că a venit vremea de evadare în câmp înflorat și aer curat. Știu, știu, n-am uitat de cele două piedici: ursul și căpușa. Dar să nu uităm că țăranul român umbla toată vara desculț și dormea pe pământ în lunile fără r (din mai și până-n august), fără grija căpușelor, declarate astăzi mutante. Și avea la el și una bucată vorbă înțeleaptă chiar și după o neașteptată întâlnire cu ursul: „ce ți-e scris deoparte ți-e pus”, pentru ramburs. Nu contest că pă(că)pușa poate transmite unele boli grave (la o probabilitate de … Citește mai departe

Crez, de miez

Ion Codru Drăgușanu – Cuvânt scolastic pronunțat în data de 15 noiembrie 1847 cu ocaziunea deschiderii școlilor în Ploiești și publicat la finalul cărții Peregrinul transilvan:

„Aici, domnii mei, stăm în prezență, eu ca învățător, Domnia voastră ca părinți ai fragedelor ființe ce încredințați spre creștere și luminare În această situațiune, vom sta în strânse relații unii către alții, vom avea datorințe reciproce prin chiar firea lucrului, pre cari nu le vom putea încungiura; crez dară că o explicațiune mai amănuntă, atingând împreunatele noastre datorinți reciproce, va fi tuturora binevenită. Mă voi adopera în consecință, să arăt adevăratele calități ale … Citește mai departe

O s(z)amă de cuvinte

„O samă de cuvinte ce sunt auzite din om în om, de oameni vechi și bătrâni, și în letopiseț nu sunt scrise… Deci cine va citi și le va crede, bine va fi, iar cine nu le va crede, iar va fi bine, cine precum îi va fi voia așa va face.” – Ion Neculce

Ștampila Judecătoriei Năsăud în perioada interbelică.

Și parafrazând un vers cunoscut: „că vremea trece parcă-n zbor, cuvintele se nasc și mor…” , de parcă niciodată nu au fost, în cele ce urmează înțeleg să subliniez evoluția lexicală săvârșită și pe tărâm judiciar, câtă … Citește mai departe

Învierea de fiecare zi

Dacă ieri a fost doar despre învierea lui Iisus, Domnul de sus, astăzi poate fi despre crezul învierii noastre de fiecare zi, căci în fiecare dimineață, când ne trezim, avem în meniu, la micul dejun al sufletului, o mică înviere, o ușă de deschis înspre reînnoirea cugetului, a speranței, a direcției de mers…, și cred că s-ar impune să fim entuziaști că o putem lua de la capăt, că putem încerca din nou, că putem alege să nu mai fim cel de ieri, debutând ziua ce ne-a fost dăruită (!!!) cu bune-intenții și un plan pentru împlinirea lor.

Și insist … Citește mai departe