Se ridică cortina, te inundă lumina

Cortina (chiar și a ceții) e o poartă tainică către lumea străină, un hotar neclar între lumină și întuneric, între trecut și viitor, între cunoscut și necunoscut, între descoperit și nedescoperit…

Când bat discret (sfios și-ncet!) la porțile cerului (adevărata ÎNALTA și SUBLIMA POARTĂ), îmi înfrâng teama de necunoscut, mă las călăuzit de curiozitate și cercetez atent. Da, s-ar putea spune și așa: ca un bou la poarta nouă, adică profund impresionat, cu real interes, cu vădită uimire, cu nesfârșită admirație…, căci priveliștile ce se mi se deschid din punctele de panoramă, de belvedere sau, și mai sugestiv, de Miramar … Citește mai departe

Aduceri-aminte: GRIGORE PLETOSU

Și încep cu vorba ceea: „Să luam aminte…”, la acest OM cu MIEZ.

După care dau un ocol și spun: în grănițuirile cu petit de revendicare, unde omul caută să probeze că e „propritar” – și o face cu osteneală, cu cheltuială și fără un prea mare folos – e doar pentru câțiva ani !!! – auzi adesea cuvinte precum hotar, gard de răzlogi, hat, răzor, mejdă…, dar când vine cineva și-ți spune sec, în stil transilvan: „a me moină se duce până la pciatra-mplântată, că acolo-i miezuina, din moși-strămoși”, te cam bagă-n ceață și ca nu cumva să faci … Citește mai departe

PSALMUL MUNTILOR din viața mea

Doamne, în chip tainic, îmi chemi sufletul în înălțimile munților, / Ca să mă cumineci din văz(duhul) tău cel sfânt, / Iar în tăcerile adânci, de stâncă, să aud, în clar, glasul tău, / Și ce minunat ar fi, dacă numai în tării alpestre aș trăi, / Stăpân pe vremurile albe, pe vrerile albastre.

Slavă ție, Dumnezeule, făcător al munților, / Înspre care tind, cu privirea țintuită-n cer și inima în rugăciune, / Până simt că-mi ești alături, / Că-mi înveți sufletul să fie liber, / Să se îndestuleze din pacea ta, / Și să descopere perspectiva, umilința, avântul, uimirea, … Citește mai departe

Cura de curat

La fiecare debut de drum (chiar și de etapă), după ce a dat cep Noului An, s-a scuturat de tarele trecutului și, solemn, și-a reînnoit legămintele, făgăduindu-și să fie și mai, în sensul că va da…, va face…, și nu va face…, cum îl îndrumă o veche cutumă pe bietul pumn de humă, pare-mi-se că-i de lipsă și o preventivă cură de curat, nu de morb a la Baden-Baden ori Vichy, ci o cură gratuită (și neprețuită!!!) de alb imaculat, și asta pentru ca cele rele (și-ntinate!) să se spele, cele bune (și frumoase!) să se adune-n grămezi în suflet, … Citește mai departe

CER(n)e tăCERe

„Tăcere a inimii. Tăcere a simțurilor. Tăcere a cuvântului lăuntric, căci e bine să regăsești Providența, care e și tăcere în eternitate.” – Antoine de Saint-Exupery

Secole de-a rândul, tăcerea a fost interpretată ca o deplină dovadă de vinovăție și Doamne cât de greu s-a câștigat dreptul de a rămâne tăcut, ca principiu legal fundamental al dreptului penal și care permite învinuitului să nu răspundă la întrebările acuzatorului, dar uite cum uităm că tăcerea nu e doar un drept procedural, ci și o mare oportunitate personală, de care arareori facem uz în viața de zi cu zi. Și nu … Citește mai departe