Pe timpuri (în urmă cu doar trei decenii, dincolo de care mi se pare o cu totul altă lume), pentru a da clienților posibilitatea de a releva nereguli și de a sugera soluții de îmbunătățire a activității, alăturat ușii de intrare în magazin te aștepta, atârnată de o sfoară, condica de sesizări și de reclamații. Și tot pe atunci, dacă la formarea caracterului contribuiau decisiv „cei șapte ani de acasă”, iar în culegerea de informații și însușirea de valori adevărate își aduceau preponderent aportul lecțiile și lectura, consacrând și o deviză: „ai carte, ai parte”, în zilele noastre (parcă se … Citește mai departe
Trăind la înălțime
Ce deziderat ! Nu de stat, ci de luat, de luat în altitudine și-n seamă, ca ținută, ca aspirații…, urcușul cerând însă răbdare, iar înălțimile smerenie. Și cu cât urcă omul mai sus, cu atât învață, mai temeinic, că a trăi la înălțime înseamnă să-și ridice sufletul mai presus de împrejurări și să-și păstreze demnitatea chiar și atunci când viața îl împinge-n jos.
Și deși mi se pare o misiune aproape imposibilă să deslușești ce înseamnă dorul de înalt ori ce pune în plus vederea de sus și perspectiva largă, limpede a înălțimilor, cuiva dedat să viețuiască ca-n pampas, cu … Citește mai departe
Bogorodița
Prin Domnia Sa avem în cer o inimă de mamă – mama fiind singura ființă de pe pământ capabilă să simtă bucuria cea mai înaltă și durerea cea mai adâncă, pentru pruncul purtat în pântecele ei.
În limba natală (aramaica) au chemat-o Mariam, în ebraică s-a făcut cunoscută ca Miryam, în latină a devenit Mater Dei (Maica lui Dumnezeu), grecii i-au zis Theotokos (Născătoare de Dumnezeu), iar catolicii îi spun și astăzi Notre-Dame : des Victoires (a Victoriei), des Graces (a Harurilor), de la Paix (a Păcii)…, sau Santa Maria: Maggiore (cea Mare), del Fiore (a florilor)…, ori Madonna : … Citește mai departe
Cu capul în nori, cu picioarele pe pământ
Cu certitudine e lucru mare, ca neurochirurg, să cotrobăi prin capul cuiva, dar îmi pare un lucru și mai însemnat să-ți duci traiul – cel de toate zilele – cu capul în nori și mereu cu picioarele pe pământ, ca pilot de linie, în timp ce soarta zecilor de pasageri e toată în mâna și-n mintea ta.
Și totuși, se prea poate să înveți a decanta esențele existenței, abia atunci când privești adesea din înălțimile cerului, de unde moșia ne răsare în fața ochilor ca un petecuț oarecare, de unde casa, scumpa noastră casă se profilează ca o biată pată, … Citește mai departe
Măreția unei clipe, în liniștea nordului de țară
Rare, ce-i drept, și aproape toate pe vârf de munte și la mare intensitate trăite, dar au fost clipe în viața mea când am simțit limpede, chiar izbitor, că sufletul mi s-a încărcat de duh, s-a desprins parcă de trup și s-a înălțat ușor în văzduh, iar după momentul de grație, petrecut în chip tainic, de fiecare dată am rămas o vreme mut, cu brațele încrucișate și plimbându-mi roată privirile, cuprins de tot felul de sentimente și de gânduri pe care nu le-am putut defini atunci și pe care nu le pot descrie prea bine nici acum, ca să pot … Citește mai departe