Mascare și discriminare

„Viața noastră nu e oare un camuflaj al morții? Vai și-amar de acela care nu vede decât masca. Vai și-amar de acela care nu vede decât ce se-ascunde în spatele măștii. A vedea cu adevărat înseamnă să cuprinzi, dintr-o privire, în același timp masca îmbietoare și chipul respingător ascuns în spatele ei. Și să armonizezi în sinea ta, să plăsmuiești o nouă sinteză, necunoscută naturii, și să cânți cu iscusință, ca la un flaut dublu: viața și moartea.” – Nikos Kazantzakis, Jurnal de călătorie: Japonia și China, Editura Humanitas, 2018

„După atâția ani câți au trecut, patima mea … Citește mai departe

Dincolo de CâșLEGI

Nu despre LEGI țin „să vă vorbesc”, prin prezenta scriitură, ci doar să subliniez răstimpul existențial esențial, cel situat dincolo de câșLEGI. Iar despre Lăsatul Secului și despre liniștea dumnezeiască ce se lăsa peste satul de odinioară mi-a reamintit, fără a folosi vreo vorbă, anotimpul aflat, acum, la apus, fiindcă pe vremea bătrânilor de altădată, odată ce se punea cruce peste zilele de dulce, nu mai răzbătea cântec în crâșmă, și nici de horă în dugeană, iar oalele de gătit, la fiecare început de Păresimi, se frecau temeinic cu cenușă, pentru a fi eliberate de spurcăciunea grăsimilor, de necurăție. Și … Citește mai departe

Se ridică cortina, te inundă lumina

Cortina (chiar și a ceții) e o poartă tainică către lumea străină, un hotar neclar între lumină și întuneric, între trecut și viitor, între cunoscut și necunoscut, între descoperit și nedescoperit…

Când bat discret (sfios și-ncet!) la porțile cerului (adevărata ÎNALTA și SUBLIMA POARTĂ), îmi înfrâng teama de necunoscut, mă las călăuzit de curiozitate și cercetez atent. Da, s-ar putea spune și așa: ca un bou la poarta nouă, adică profund impresionat, cu real interes, cu vădită uimire, cu nesfârșită admirație…, căci priveliștile ce se mi se deschid din punctele de panoramă, de belvedere sau, și mai sugestiv, de Miramar … Citește mai departe

Aduceri-aminte: GRIGORE PLETOSU

Și încep cu vorba ceea: „Să luam aminte…”, la acest OM cu MIEZ.

După care dau un ocol și spun: în grănițuirile cu petit de revendicare, unde omul caută să probeze că e „propritar” – și o face cu osteneală, cu cheltuială și fără un prea mare folos – e doar pentru câțiva ani !!! – auzi adesea cuvinte precum hotar, gard de răzlogi, hat, răzor, mejdă…, dar când vine cineva și-ți spune sec, în stil transilvan: „a me moină se duce până la pciatra-mplântată, că acolo-i miezuina, din moși-strămoși”, te cam bagă-n ceață și ca nu cumva să faci … Citește mai departe

PSALMUL MUNTILOR din viața mea

Doamne, în chip tainic, îmi chemi sufletul în înălțimile munților, / Ca să mă cumineci din văz(duhul) tău cel sfânt, / Iar în tăcerile adânci, de stâncă, să aud, în clar, glasul tău, / Și ce minunat ar fi, dacă numai în tării alpestre aș trăi, / Stăpân pe vremurile albe, pe vrerile albastre.

Slavă ție, Dumnezeule, făcător al munților, / Înspre care tind, cu privirea țintuită-n cer și inima în rugăciune, / Până simt că-mi ești alături, / Că-mi înveți sufletul să fie liber, / Să se îndestuleze din pacea ta, / Și să descopere perspectiva, umilința, avântul, uimirea, … Citește mai departe