Rare, ce-i drept, și aproape toate pe vârf de munte și la mare intensitate trăite, dar au fost clipe în viața mea când am simțit limpede, chiar izbitor, că sufletul mi s-a încărcat de duh, s-a desprins parcă de trup și s-a înălțat ușor în văzduh, iar după momentul de grație, petrecut în chip tainic, de fiecare dată am rămas o vreme mut, cu brațele încrucișate și plimbându-mi roată privirile, cuprins de tot felul de sentimente și de gânduri pe care nu le-am putut defini atunci și pe care nu le pot descrie prea bine nici acum, ca să pot … Citește mai departe
Muntele de (im)pietate
Muntele de pietate (sau casa de lombard cum mai era cunoscut) a fost fondat în epoca medievală ca o entitate semi-filantropică, cu scop umanitar, ce acorda credite pe durată scurtă (de regulă, pe timp de trei luni), la dobânzile cele mai mici, persoanelor aflate într-un moment de mare criză, dar care se jenau să apeleze la mila publică, în schimbul amanetării unor bunuri de uz personal. Prima Monte de Pieta a fost înființată în Perugia, în anul 1462 (la cinci de la înscăunarea lui Stefan cel Mare, d-aia țin minte exact), scopul declarat fiind acela de a contracara cămătăria, motiv … Citește mai departe
Cre(m)puscul
Crema la zilele și nopțile noastre, ca și la viață, nu e pusă la mijloc, ci la margine. Poartă denumirea de crepuscul și e compusă din auroră, când, printre umbre, descoperim lumina, și din amurg, când, printre urme, ne împrietenim cu întunericul. Iar această creștere rapidă a luminii, înainte de răsărit, și de descreștere treptată, după asfințit, răsfiră un farmec aparte zărilor, mai presus de cel conferit miezului. Și poate tocmai de aceea pragului care susține poarta i se spune Buscul (neapărat cu majuscul!!!), el fiind hotarul dintre lumi, o trecătoare în care vechiul, care nu a dispărut de tot, … Citește mai departe
T(RATAREA)
Sunt încredințat că muntele formează caractere, lustruiește spirite și disciplinează minți, dăruindu-le deopotrivă minuțiozitate și acuratețe. Dintotdeauna l-am considerat un dascăl grozav, ce nu predă de la catedră (în clasa cu pereți de piatră!), ci pe cărări cotite, unde fiecare pas făcut reprezintă o prelegere de neprețuit pentru oricine îl urcă cu inima deschisă și copleșit de uimire, fiecare urcuș fiind o lecție și fiecare coborâre o dovadă că am mai învățat câte ceva, nu doar despre virtute, ci și despre vârtute, nu doar despre tărie și verticalitate, ci și despre pregătire, despre consecvență, despre răbdare, despre cumpătare, despre curaj … Citește mai departe
Poartă-n casă
Pentru a echilibra multul cu puținul prezentării, încerc să nu-mi calc cuvântul dat în scriitura anterioară: de a fi cât mai succint în expunerea de astăzi și suplimentar mai promit ceva: să-ncep cu o chestiune serioasă (tratată-n treacăt) și să mă îndrept apoi către un tărâm amuzant, legat tot de poartă și de program.
Încredințată (eronat!!!) că și-a făcut poartă-n casă, în sensul că și-a securizat electoratul și s-a pus la adăpost de orice critică, în doar o lună de zile iresponsabila noastră clasă politică s-a pulverizat, după care, mânată de mânie ciocoiască, și-a dat drumul fără rușine – cu … Citește mai departe