Mă cam bate gândul să-ncep cu un blestem: „Mira-s-ar lumea de capul tău!” (afurisenie de care am luat act, în anii copilăriei, de la „lelea Irină a lu Mama Mortii”), dar nu prea mă-ncumet s-o fac câtă vreme nu se mai poate dispune: „La loc comanda!”, iar duhul său seducător să reintre, ascultător, în lampa întunecată a istoriei și, mai ales, când văd cum ne-nchinăm la compozițiile muzicale generate de AI, ca la sfintele moaște, cum ne entuziasmăm la înșiruirile de imagini idilice, însoțite de câteva cuvinte înțelepte, doar pentru a provoca emoție și a putea astfel aduna milioane … Citește mai departe
Mascare și discriminare
„Viața noastră nu e oare un camuflaj al morții? Vai și-amar de acela care nu vede decât masca. Vai și-amar de acela care nu vede decât ce se-ascunde în spatele măștii. A vedea cu adevărat înseamnă să cuprinzi, dintr-o privire, în același timp masca îmbietoare și chipul respingător ascuns în spatele ei. Și să armonizezi în sinea ta, să plăsmuiești o nouă sinteză, necunoscută naturii, și să cânți cu iscusință, ca la un flaut dublu: viața și moartea.” – Nikos Kazantzakis, Jurnal de călătorie: Japonia și China, Editura Humanitas, 2018
„După atâția ani câți au trecut, patima mea … Citește mai departe
Dincolo de CâșLEGI
Nu despre LEGI țin „să vă vorbesc”, prin prezenta scriitură, ci doar să subliniez răstimpul existențial esențial, cel situat dincolo de câșLEGI. Iar despre Lăsatul Secului și despre liniștea dumnezeiască ce se lăsa peste satul de odinioară mi-a reamintit, fără a folosi vreo vorbă, anotimpul aflat, acum, la apus, fiindcă pe vremea bătrânilor de altădată, odată ce se punea cruce peste zilele de dulce, nu mai răzbătea cântec în crâșmă, și nici de horă în dugeană, iar oalele de gătit, la fiecare început de Păresimi, se frecau temeinic cu cenușă, pentru a fi eliberate de spurcăciunea grăsimilor, de necurăție. Și … Citește mai departe
Se ridică cortina, te inundă lumina
Cortina (chiar și a ceții) e o poartă tainică către lumea străină, un hotar neclar între lumină și întuneric, între trecut și viitor, între cunoscut și necunoscut, între descoperit și nedescoperit…
Când bat discret (sfios și-ncet!) la porțile cerului (adevărata ÎNALTA și SUBLIMA POARTĂ), îmi înfrâng teama de necunoscut, mă las călăuzit de curiozitate și cercetez atent. Da, s-ar putea spune și așa: ca un bou la poarta nouă, adică profund impresionat, cu real interes, cu vădită uimire, cu nesfârșită admirație…, căci priveliștile ce se mi se deschid din punctele de panoramă, de belvedere sau, și mai sugestiv, de Miramar … Citește mai departe
Aduceri-aminte: GRIGORE PLETOSU
Și încep cu vorba ceea: „Să luam aminte…”, la acest OM cu MIEZ.
După care dau un ocol și spun: în grănițuirile cu petit de revendicare, unde omul caută să probeze că e „propritar” – și o face cu osteneală, cu cheltuială și fără un prea mare folos – e doar pentru câțiva ani !!! – auzi adesea cuvinte precum hotar, gard de răzlogi, hat, răzor, mejdă…, dar când vine cineva și-ți spune sec, în stil transilvan: „a me moină se duce până la pciatra-mplântată, că acolo-i miezuina, din moși-strămoși”, te cam bagă-n ceață și ca nu cumva să faci … Citește mai departe