Crema la zilele și nopțile noastre, ca și la viață, nu e pusă la mijloc, ci la margine. Poartă denumirea de crepuscul și e compusă din auroră, când, printre umbre, descoperim lumina, și din amurg, când, printre urme, ne împrietenim cu întunericul. Iar această creștere rapidă a luminii, înainte de răsărit, și de descreștere treptată, după asfințit, răsfiră un farmec aparte zărilor, mai presus de cel conferit miezului. Și poate tocmai de aceea pragului care susține poarta i se spune Buscul (neapărat cu majuscul!!!), el fiind hotarul dintre lumi, o trecătoare în care vechiul, care nu a dispărut de tot, … Citește mai departe
T(RATAREA)
Sunt încredințat că muntele formează caractere, lustruiește spirite și disciplinează minți, dăruindu-le deopotrivă minuțiozitate și acuratețe. Dintotdeauna l-am considerat un dascăl grozav, ce nu predă de la catedră (în clasa cu pereți de piatră!), ci pe cărări cotite, unde fiecare pas făcut reprezintă o prelegere de neprețuit pentru oricine îl urcă cu inima deschisă și copleșit de uimire, fiecare urcuș fiind o lecție și fiecare coborâre o dovadă că am mai învățat câte ceva, nu doar despre virtute, ci și despre vârtute, nu doar despre tărie și verticalitate, ci și despre pregătire, despre consecvență, despre răbdare, despre cumpătare, despre curaj … Citește mai departe
Poartă-n casă
Pentru a echilibra multul cu puținul prezentării, încerc să nu-mi calc cuvântul dat în scriitura anterioară: de a fi cât mai succint în expunerea de astăzi și suplimentar mai promit ceva: să-ncep cu o chestiune serioasă (tratată-n treacăt) și să mă îndrept apoi către un tărâm amuzant, legat tot de poartă și de program.
Încredințată (eronat!!!) că și-a făcut poartă-n casă, în sensul că și-a securizat electoratul și s-a pus la adăpost de orice critică, în doar o lună de zile iresponsabila noastră clasă politică s-a pulverizat, după care, mânată de mânie ciocoiască, și-a dat drumul fără rușine – cu … Citește mai departe
Mută munții
O zicală cu rădăcini biblice ne spune că putem muta și munții dacă credința atinge rotundul mărunt al boabei de muștar, dar asta înseamnă să credem în noi și mai ales în puterea noastră de a înfăptui, de a face posibil ceea ce părea, inițial, aproape imposibil, de a realiza nu neapărat lucruri uimitoare, ieșite din comun din perspectivă pământească, ci deosebite și care presupun dorință nestrămutată, abnegație și tăria de a îndura trecerea timpului până la atingerea obiectivului, lucrând puțin câte puțin, cărând neîncetat pietre mici.
Pe calea vieții, este limpede că AMBIȚIA ne dă direcția și motivația, ne … Citește mai departe
A cerca rotundul lumii
În zilele de pe urmă, s-a statornicit social o vădită contradicție volitivă. Una demnă de Alexandru Lăpușneanu: „și dacă voi nu ne mai vreți, noi, turiștii de masă, tot mai vrem și o să venim mereu peste voi, localnici posesori de pitoresc”, căci dorul de ducă ne-a fost scris, la loc de cinste, în amprenta genetică. Și poate de aceea suntem mânați, de colo până colo, de dragul de a călători, de țelul de a schimba decorul și de a căuta noul, necunoscutul. Și nu știu dacă-i de vină doar dorința de aventură și descoperire pentru această tendință nativă, ori … Citește mai departe