Că dreptatea e o floare dalbă – și doar declarativ la toți dragă – ce răsare miraculos din mocirlă, precum orezul, abia în toamna anului 1993 am realizat mai pregnant, căci, pe atunci, sediul Judecătoriei Năsăud, unde am început ca judecător, era compus dintr-un coridor lung la parter, și o scară îngustă de care erau agățate, pe două etaje, câteva încăperi dificil de aerisit: la etajul 1 se afla biroul președintelui de instanță și al grefierului șef, biroul de executări și o sală de judecată neîncăpătoare, iar la etajul 2 compartimentul de arhivă-registratură și birourile judecătorilor (câte trei laolaltă) despărțite … Citește mai departe
Author: Justeţe.ro
Florin, către Sorin…
Cu mai bine de două decenii în urmă, iarna urcam în munți cu vânătorii, însoțind pe verticală vânătorul repartizat în ultimul ștand de pe versant și care, de regulă, era așezat la pragul golului alpin, eu fiind înarmat, ca de obicei, doar cu aparatul de fotografiat, după care, ieșind din bătaia armei tovarășului de drumeție, contemplam și fotografiam, într-o tăcere albă, absolută. Și-mi amintesc, de parcă a fost ieri, că ne aflam undeva deasupra Văii Rebrii, în acea zi calmă, de iarnă, și cădeau din cer puzderii de fulgi argintii când, deranjat de o goană făcută la mistreț, un urs … Citește mai departe
Un loc de vis-a-paradis
Pentru om, ca veșnic – și vajnic – călător, mi se pare normală și necesară curiozitatea care-l îndeamnă să vrea, să vadă, să descopere, să cunoască, să înțeleagă… De la această premisă pornesc și astăzi când prezint succint un traseu de toată ziua, sau altfel spus: de orice vreme și pentru orice mărime de ghete, pe care l-am îndrăgit de la prima întâlnire, pe care l-am făcut, nu o dată, chiar și de unul singur (fiind vorba de un loc sigur, aflat la îndemână) și pe care-l percep ca pe un refugiu potrivit pentru una bucată zi lungă, caniculară de … Citește mai departe
Justiție electorală
Nu-n tovărășie lată de câmpie, ca frică la netrebnici să le fie, ci fiecare plecat spre a sa fâșie, de moșie.
Deliberat divizați, pentru a ne putea conduce cum vor și obișnuiți fiind, parcă mult prea mult, să privim doar în propriul pătrățel, doar în petecuțul în care avem înfipt anunțul „Nu intrați ! Proprietate privată !” și pe care-l cultivăm intensiv cu individuale interese, demne de câteva cârciumărese, nu prea știm – cert e că nicidecum nu reușim – să ne unduim unitar, ca un lan, și să măturăm tot ce aduce a „bube, mucegaiuri și noroi”, vorba lui … Citește mai departe
Nu vrei ?… Să urci LA CELE TREI…
… vârfuri îngemănate, din culmea „cale de-un ceas” a Țibleșului, în data de 20 iulie, de Sf. Ilie ? De ce tocmai atunci ? Dintr-un prim motiv de natură pragmatică, căci nemarcat cum din păcate încă mai este – nu știu care sunt argumentele celor de la Salvamont – probabilitatea de a vă rătăci pe munte este minimă, Țibleșul fiind în acea zi plin de pelerini, ce urcă, spre „creștetul cu trei capete”, de pe toate potecile și dinspre toate zările pământului. Și mai e un motiv pentru care vă recomand, cu toată dragostea, să acceptați această mică jertfă spirituală: … Citește mai departe