Category: Invitație la lectură

Ticăloșii

În vâlva acestui an electoral, am ales și eu: să diseminez câteva „postate” dintr-o carte aparte, cu înțelepte învățături despre viață și considerată, pe bună dreptate, „adevăratul manual de etică al românilor” (Gabriel Liiceanu), căci separă, fără putință de tăgadă, apele binelui și frumosului de cele rele (sau rebele) și urât mirositoare; presară repere reale pe drumul către casa comună, la MAMA MORALITATE și arată, în clar, cu degetul, spre derapaje.

„În orice comunitate umană și în orice moment al istoriei sale există un anumit procent de oameni ticăloși. Uneori sunt mai mulți, alteori mai puțini, au o influență … Citește mai departe

Viziunea lui Hugo despre Dumnezeu

Bunicul Macedon mă povățuia, cândva, să nu mă bag unde nu mă pricep – și cu atât mai mult dacă nu mă privește -, să tac dacă n-am ceva temeinic de spus (și cu atât mai puțin să-mi dau cu părerea „în dorul lelii”, de pe margine) și să iau sama la ce zic marii cărturari despre Dumnezeul ce de multă vreme nu ne-a mai învrednicit cu vreo vorbă sau vedere. Și cum, chiar dacă am tot încercat, doar din limitele ultimului sfat niciodată nu i-am ieșit din cuvânt, astăzi, în prag de Ziua Crucii (pe timpuri, se suprapunea cu … Citește mai departe

Citadela de iubire

Nu pentru a ieși în față sau pentru a da lecții mi-am deschis acest blog, chiar dacă s-ar putea interpreta și așa. Și nici n-am decis dezvăluirea propriilor păreri, preocupări și preferințe pentru a-mi umple timpul liber; pentru a recupera răstimpul în care deontologia profesională m-a privat de dreptul la exprimare publică ori pentru că nu mă pot opri, nicidecum, din pronunțarea – și redactarea – de „sentințe”, deși s-ar putea crede și așa. Adevărul este altul și extrem de simplu: ori de câte ori găsesc – în cărți și pe hărți – o idee înaltă ori o imagine ce … Citește mai departe

Focul patimii bătrâne…

Vine o vreme – pentru unii, mai devreme, pentru alții, mult prea târziu – când omul realizează că dacă nu se mai grăbește, nu pierde, ci câștigă timp prețios, că durata e limitată și că selecția lucrurilor de înfăptuit este esențială, altminteri riscă să rătăcească prin hățișul vieții și să risipească, fără rost, și ce i-a mai rămas în punguța cu doi „bANI” a sufletului său. Tot cam pe atunci, conștientizând că postata (de cules ce-a cultivat) pe care o are în față e neîndoios mai scurtă față de întinderea lANULUI de ANI, legați în snopi cu amintiri, ce se … Citește mai departe

Rămășițele războiului

Nu o dată m-am întrebat cum poți rămâne întreg la minte după ce ai fost împins în vâltoarea celei mai mari nebunii a omenirii, trăind de pe o clipă pe alta, cu moartea de mână călcând… și, mai ales, cât de scurt și de ușor e drumul de la stadiul de om obișnuit să mângâie la cel de fiară în stare să frângă viața unui necunoscut nevinovat și care sfârșește cărând conștiința încărcată a unui criminal în serie. Dar oricât aș cugeta pe aceste două teme tot nu pot pricepe ce dedublare are loc în mintea omului, în sufletul lui … Citește mai departe