Veniți de luați… iubire

Lăsați-vă călăuziți de iubire (sau și mai și: Îmbrăcați-vă-n iubire!), ne cere Crin Triandafil Theodorescu -„CERșetorul de CER”, în ultima carte publicată. Nu e vorba de o pravilă, în sensul strict al cuvântului, și nici de un elementar îndreptar de învățătură bisericească, ci mai degrabă de o carte de leac, ce trebuie administrată regulat și pe timp îndelungat, în porții mici, așa cum de altfel a fost (pre)scrisă, iar după fiecare picătură de lectură se recomandă lăsarea rândurilor (și gândurilor!!!) la macerat și decantat, în căușul cald al inimii, pentru a putea astfel desluși fiecare înțeles cu miez, cu miez … Citește mai departe

Dragostea se naște, speranța ne cuprinde

Astăzi, de Ajun, declar public: Iubesc, cu deasupra de măsură, Crăciunul! Și am făcut-o, cu brațele inimii, pe de-a-ntregul deschise, de când mă știu. Tocmai din timpurile uitate, cu zăpezi înalte, când odaia dinainte era binecuvântată de mireasma bradului bun, crescut liber în munți. De pe vremea ce se vrea-napoi, când „domnii” ne luau lumina. Și o făceau destul de des, dar nereușind să se atingă de lumina spiritului, chiar dacă în fel și chip au căutat să o stingă, sau măcar să-i micșoreze raza – inclusiv prin substituirea darnicului Moș Crăciun, urmașul negreșit al magilor, cu Moș Gerilă, cel … Citește mai departe

Gânduri despre ȚARA MEA

În zilele noastre, când istoria se repetă, întorcându-ne în urmă cu un secol, la perioada de înflorire a curentului naționalist-creștin, țin să evidențiez dragostea de țară nemărginită, sinceră, necosmetizată, dezinteresată, nepartajată în doze mici, cu iz de lozinci…, probată plenar de Regina Maria – Maica României („A fi regina unei țări nu este o sinecură!”) și să mă întreb dacă nu cumva a sosit timpul potrivit pentru revenirea la monarhie, câtă vreme din cei patru președinți , aleși de popor, în deplină – sau mai puțină – cunoștință de cauză, doar unul singur a fost de treabă, dar din cei … Citește mai departe

Ticăloșii

În vâlva acestui an electoral, am ales și eu: să diseminez câteva „postate” dintr-o carte aparte, cu înțelepte învățături despre viață și considerată, pe bună dreptate, „adevăratul manual de etică al românilor” (Gabriel Liiceanu), căci separă, fără putință de tăgadă, apele binelui și frumosului de cele rele (sau rebele) și urât mirositoare; presară repere reale pe drumul către casa comună, la MAMA MORALITATE și arată, în clar, cu degetul, spre derapaje.

În orice comunitate umană și în orice moment al istoriei sale există un anumit procent de oameni ticăloși. Uneori sunt mai mulți, alteori mai puțini, au o influență Citește mai departe

Viziunea lui Hugo despre Dumnezeu

Bunicul Macedon mă povățuia, cândva, să nu mă bag unde nu mă pricep – și cu atât mai mult dacă nu mă privește -, să tac dacă n-am ceva temeinic de spus (și cu atât mai puțin să-mi dau cu părerea „în dorul lelii”, de pe margine) și să iau sama la ce zic marii cărturari despre Dumnezeul ce de multă vreme nu ne-a mai învrednicit cu vreo vorbă sau vedere. Și cum, chiar dacă am tot încercat, doar din limitele ultimului sfat niciodată nu i-am ieșit din cuvânt, astăzi, în prag de Ziua Crucii (pe timpuri, se suprapunea cu … Citește mai departe