… în Insula Skopelos („magia verde” a Greciei), unde s-a filmat o parte din comedia romantică muzicală Mamma Mia.
Am fost acolo…
Category: Locuri de vizitat
Râpa Roșie
Nu întâmplător pe bancnota de 200 de lei (RON) aflăm astăzi gravat portretul MARELUI OM Lucian Blaga (profesor universitar, poet, lingvist, filozof, dramaturg, eseist, prozator, traducător, jurnalist și diplomat) și tot ca o dovadă de prețuire avem, în prezent, o universitate și un liceu ce îi poartă numele, dar să nu uităm ce nedreptate „mare cât casa” i s-a făcut în perioada comunistă, când a fost ostracizat, marginalizat, supravegheat de securitate, înlăturat din literatură, din Academie, din Universitate și trimis la „munca intelectuală de jos” (ca bibliotecar), iar în anul 1956, când a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură … Citește mai departe
Mănăstirea Ilișești
Atunci când n-avem cum să mai dăruim mamei o floare, putem să-i închinăm un gând pios, încărcat de recunoștință, să rememorăm clipe plăcute petrecute împreună, să păstrăm, cu ochii închiși, un minut de tăcere, facilitând întâlniri spirituale în eterul eternității.
Pornind de la aceste premise înțeleg să propun astăzi o destinație aparte, subiectivă din start, un locșor frumos de care sunt strâns legat și care reprezintă, în fapt, o călătorie spre obârșia ancestrală, îndepărtată și îngropată în uitarea inerentă istoriei.
Ilișeștiul – satul din deal – de care musai dai când treci de Humor și vrei să te duci la … Citește mai departe
Cetatea Câlnic
Când cugetul o ia în zbor spre Cetatea Câlnic, o face călare pe un gând ciudat : dacă s-ar decerna premiul cel mare – VEȘNICIA, trăită la tinerețe – tuturor pământenilor care au atins cotele devenirii (cățărându-se pe piscurile erudiției ori sfințeniei, de pildă), sau dacă „Individa” (adică Livida) ar avea obiceiul de a spune : „ Cred că o să-l mai păsuiesc o vreme, căci are treburi neterminate și planuri încă neîmplinite… ” nu știu dacă s-ar mai plânge cineva de plictiseală, ori dacă careva ar mai sta cu privirea lipită de paharul de tărie și palmele adunate-n poală … Citește mai departe
Zmeu, Zmeoaică, Zmeurică…
După umila mea părere, în lumea basmelor românești – și nu numai – ZMEUL (fiul Babei Cloanța Cotoroanța), imaginat ca un uriaș cu statură impresionantă și puteri ieșite din comun, ca o întruchipare fabuloasă a forțelor răului, este întrecut pe palierul destul de aglomerat al personajelor negative numai de către lupul ce o înghite pe bunicuța (și pe „Scufița roșie”) ori care papă doi iezi (din cei trei) și, ca supremă batjocură, le pune capetele-n geam – adevărate povești de groază pentru adormit copiii.
Spre deosebire de „lupul cel rău” (o prejudecată populară ce ni se inoculează încă din copilărie), … Citește mai departe