Drumeții montane

oKEI

După cum am povestit și cu alt prilej de cugetare, de la un amic am aflat că doi cunoscuți de-ai lui, încă de acum câțiva ani, au luat hotărârea de a-și petrece concediul în casă, cu argumentele că astfel nu au de suportat cheltuieli suplimentare și nici nu sunt nevoiți să piardă timpul cu deplasarea și cu statul la cozile dezvoltate în fața ușilor de intrare a obiectivelor turistice, ci doar deschid ecranul și au și ajuns în incinta Muzeului Luvru, pe canalele Veneției, pe potecile Alpilor Dolomiți…, și văd totul de îndată, în detaliu și pe îndelete.

Nu țin … Citește mai departe

Acasă… la Alb-Împărat

Satisfacțiile turistului care urcă la munte doar când e sigur de senin sunt plate, mărunte, victoriile de vârf fiind rezervate doar celor încearcă…, care îndrăznesc…, care își asumă riscuri…, care s-au ridicat degrabă din pat deși toată noaptea a plouat (în timp ce la munte a nins bogat), își lasă mașinile la poalele pădurii cuprinse de ceață și urcă, pe cărări pierdute, spre cer, până dincolo de norii coborâți peste lume. Și pentru a-mi argumenta afirmația o să mă folosesc de imaginile surprinse de tovarășii mei de munte cu prilejul unei ascensiuni în Munții Călimani, cu mențiunea că în cele … Citește mai departe

Traversarea Munților Piatra Craiului

Precum esențele tari, ce se păstrează în sticluțe mici, tot așa și Munții Piatra Craiului sunt un depozitar de chintesență montană, un exemplu de raport just între cantitate și calitate, căci acest lanț muntos nu impresionează prin lungime sau prin lățime, ci prin faptul că e solitar și la vedere din mari depărtări; de sine-stătător, fără contraforturi ce pierd treptat din altitudine și fără a fi sprijinit, la capete, de subsuori, prin trecători; se înalță iute, spre ceruri, direct din codrul verde; are o culme curată, de calcar, foarte frământată și poteci ce au puse deoparte, pentru temerari, neasemuite frumuseți … Citește mai departe

Între două focuri din Călimani

„Ceasul focului la munte! Sute de ceasuri am petrecut la foc, ziua și noaptea, vara și iarna, pe vârfuri și în văi, în stâne, la schit sau într-o casă de adăpost; toate erau înzestrate cu același farmec, iar fiecare și cu farmecul său deosebit, căci fiecare foc are un suflet individual. (…) Dulce e clipa, când cel dântâi cârlionț de fum albăstrui se ridică din mica piramidă de cetină și de surcele așezate cu chibzuială. Și nu te superi, ci râzi și te bucuri, chiar atunci când rotogolul ușor se schimbă într-un nor gros, alb, înecăcios și care adesea … Citește mai departe

Omul, muntele și Domnul

Dacă-i simplu și senin, meritul nu e prea plin.

„Când e bine să te duci la munte? Totdeauna. Nu e anotimp, care ar putea să-ți închidă drumul spre înălțimi. Pentru adevăratul drumeț nu există vremea rea, fiindcă el știe să iubească natura sub toate înfățișările ei. Apoi ploi, vijelii și zăpezi le poți găsi în regiunile alpine și în mijlocul verii, deci trebuie să fie pregătit pentru ele, materialmente și moralmente. Forța morală a turistului este armonizarea sufletească cu natura; sufletul său trebuie să fie atât de apropiat de natură, încât nici una din manifestările ei să nu-i pară … Citește mai departe