Locuitori de seamă

O genă de geniu

… e discret încuiată în pământul Bistriței.

Dar astăzi n-o să-ncep direct și deschis cu firul narațiunii, ci întrebându-mă retoric cu ce „mama mirării” am greșit noi, ca nație, de ne-am dedat definitiv cu punerea în capul mesei – privind apoi la ei cu căciula-n mână – ba pe toți cei care au pretins că au sânge albastru, ori că s-au ivit din vreun istovit os domnesc; ba pe toți „învârtiții” (și inculții) care s-au descurcat, pe căi necinstite, de o numire politică într-un post important și bine remunerat, deși am avut mereu posesori de aripi intelectuale de mare anvergură, … Citește mai departe

In Memoriam COC DOREL ALEXANDRU

La coborârea de pe munte -după o tură aniversară, de creastă, în Munții Rodnei- am fost întâmpinat de o veste tristă: „ A murit, subit, profesorul Coc Dorel Alexandru!!!”, cu care, întâmplător, am ajuns deodată în târgul Năsăudului (târgul de joi fiind definitoriu pentru acest orășel provincial), în anul 1981, eu ca elev, scoborând cu trenul din satul situat la confluența Someșului cu Ilva, dumnealui ca profesor, urcând de-a lungul Someșului Mare, fiind născut la Gherla și studiind la Cluj, cu diferența majoră că, peste ani, eu doar mi-am început cariera de magistrat la Năsăud, în timp ce dânsul a … Citește mai departe

Zsofia Torma

Într-o epocă dominată autoritar de către bărbați, așa-zis adevărați – în realitate, înapoiați și aroganți -, Zsofia Torma a reușit să se impună prin descoperirile istorice ce au avut parte de reverberații și recunoașteri internaționale cu prilejul prezentării lor la congresele mondiale de specialitate; a doborât recorduri și baricade de prejudecăți și judecăți grotești; a probat ce înseamnă, de fapt, traiul pasional pentru un țel social înalt…

O veritabilă precursoare a feminismului – dar fără a face caz de izbânzile repurtate pe linia extinderii rolului și drepturilor femeii în societate – este unanim considerată prima femeie antropolog, paleontolog, arheolog, geolog … Citește mai departe

Petrișul lui Petrescu

„Lumea asta nu e numai de ieri, de alaltăieri, ci e tare de demult; Doamne, cine ar fi în stare să ne spună de câți ani e lumea? Multe rânduri de oameni s-au mai părîndat într-însa, și buni și răi, suflete bune și inimi împietrite, putrezi de bogați și săraci de nu le ardea nici focul în vatră, domni mari și slugi plecate, frumoși și urâți, toți au trăit împreună și au încăput unii lângă alții, și în urmă s-au stins, s-au dus ca să nu mai vină, s-au mutat de la noi de n-a mai rămas nici pomenire … Citește mai departe

Ion Pop Reteganul

Dacă aș fi devenit ce mi-am dorit dintâi: să fiu profesor de filozofie-istorie (pe atunci, prin anii 80, admiterea se da din aceleași discipline ca și la drept), cu fiecare clasă m-aș fi dus, într-o excursie de o zi, la Muzeul Memorial „Ion Pop Reteganul” din localitatea Petru Rareș. Și aș fi făcut-o, în primul rând, din respect pentru marele cărturar – ce a militat neîncetat pentru emanciparea țăranilor transilvăneni -, dar și pentru că avem de-a face (sau poate doar mi se pare) cu un act de nedreptate istorică săvârșit cu ocazia înființării comunei și acordării denumirii, câtă vreme … Citește mai departe