Viorel „cel voinic (cu înțelesul de viteaz, de îndrăzneț !!!) și merele de aur”

Iar când s-a înfățișat Tatăl ca să vadă, nici nu i-a venit să creadă: merele erau toate în pomul încredințat și surâdeau voioase-n soare de atenta-i îngrijire, iar în livada minunată, ca prin farmec, peste noapte, El făcuse să răsară un rând întreg de pomi cu mere aurite „și mai și”, iar pe deasupra, și-un pom „din cel mai cel…”, unul de-a dreptul extravagant, încărcat cu mere domnești, de diamant. Și toți se minunau…

Căci el însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria sa” – Biblia, Evanghelia după Ioan, 4 : 44

Așa cum și … Citește mai departe

Am fost acasă la Mureșeni

De multă vreme (și fără a conta că s-au schimbat vrerile și vremurile) mi-am propus să ajung la Casa Memorială a Mureșenilor, despre Iacob „Întemeietorul și Deschizătorul de Drumuri”, născut la Rebrișoara și care a reușit, de unul singur, prin propriile puteri să cucerească Cetățuia Brașovului, povestindu-ne înflăcărat, cu aproape patru decenii în urmă, d-nul profesor Tomi Gavril (Dumnezeu să-l așeze în rândurile drepților !), de la Liceul George Coșbuc din Năsăud.

Biserica Ortodoxă Sf. Nicolae din Șchei, situată în mărginimea Cetății Brașovului și în curtea căreia este îngropat cel mai însemnat diplomat român din toate timpurile: Nicolae Titulescu.

Biserica … Citește mai departe

Un titan: Ioan Bilan

Cine trăiește mai repede, nu trăiește o viață mai scurtă; cine trăiește unitar, pentru o singură pasiune, nu are o existență mai puțin variată.” – Stefan Zweig

Și ca la oricare alt titan, personalitatea nu-i poate fi cuprinsă în cuvinte, și nici existența prețuită după normele obișnuite, și nici realizările măsurate cu ceasul – de toată ziua – ori compasul, ci cu altimetrul, cu ampermetrul…, neputând fi deplin deslușite, din ceața ce învăluie viața trăită la nivel de excelență, nici puterea-i de muncă ieșită din comun și nici celelalte calități și abilități extraordinare de care a fost animat. … Citește mai departe

O genă de geniu

… e discret încuiată în pământul Bistriței.

Dar astăzi n-o să-ncep direct și deschis cu firul narațiunii, ci întrebându-mă retoric cu ce „mama mirării” am greșit noi, ca nație, de ne-am dedat definitiv cu punerea în capul mesei – privind apoi la ei cu căciula-n mână – ba pe toți cei care au pretins că au sânge albastru, ori că s-au ivit din vreun istovit os domnesc; ba pe toți „învârtiții” (și inculții) care s-au descurcat, pe căi necinstite, de o numire politică într-un post important și bine remunerat, deși am avut mereu posesori de aripi intelectuale de mare anvergură, … Citește mai departe

In Memoriam COC DOREL ALEXANDRU

La coborârea de pe munte -după o tură aniversară, de creastă, în Munții Rodnei- am fost întâmpinat de o veste tristă: „ A murit, subit, profesorul Coc Dorel Alexandru!!!”, cu care, întâmplător, am ajuns deodată în târgul Năsăudului (târgul de joi fiind definitoriu pentru acest orășel provincial), în anul 1981, eu ca elev, scoborând cu trenul din satul situat la confluența Someșului cu Ilva, dumnealui ca profesor, urcând de-a lungul Someșului Mare, fiind născut la Gherla și studiind la Cluj, cu diferența majoră că, peste ani, eu doar mi-am început cariera de magistrat la Năsăud, în timp ce dânsul a … Citește mai departe