Noi…, Feții-Frumoși din Orgoliu (nu din lacrimă și nici din păreri de rău) nu prea avem exercițiul recunoașterii vinovăției, și chiar dacă culpa e cât se poate de evidentă, tot căutăm să o dăm, șmecherește, la-ntors, scuzându-ne cu o jumătate de gură: „așa au fost vremurile…” sau „așa a fost să fie…”. Dacă am acceptat starea de „oameni neoameni” a unor copii ai lui Dumnezeu, ne-am folosit îndelung de truda lor neplătită și poate chiar ne-am împotrivit eliberării lor din robie, indiferent cum o facem, fie pe căpetenie de instituție, fie pe persoană fizică, trebuie să avem curajul de a … Citește mai departe
Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale
Despre EL și EA
Când o fi ca Dumnezeu să mă ia la rost (întrebarea care se pune nu este dacă, ci când?), o să-i spun cu ochii închiși, dintr-o răsuflare și pe de rost cum s-au derulat cele mai emoționante și mai neobișnuite momente duhovnicești, pe care le-am trăit, în cer și în pământ, lângă Crin-Triandafil Theodorescu și alături de părtașii mei de munte.
La loc comanda, oameni buni!
E suficientă o scurtă plimbare pentru a realiza că e înțesat orașul de magazine alimentare în care găsim tot ce-și dorește sufletul – pe cale să devină egal cu pântecul – în materie de ambalaje ademenitoare (chiar și în cazul mărfurilor cu origine incertă ori conținut îndoielnic), dar asta nu înseamnă că trăim mai mult ori că suntem mai sănătoși, ci dimpotrivă, dovadă deplină făcând proliferarea, ca ciupercile după ploaia abundenței, a spitalelor, policlinicilor, cabinetelor medicale și farmaciilor. Dar cum drumul omenirii nu e marcat cu indicatoare care să-i atragă atenția că urmează un vârf de pantă, o porțiune alunecoasă … Citește mai departe
Anomalia de a fi afabil
În fiecare an ce mi-e dat să-l trăiesc, mă regăsesc în glasul și în privirea fiecărui copil ce mă colindă, dar dintre toți colindătorii ce mi-au trecut pragul în Ajunul acestui Crăciun mi-a rămas lipit de suflet un băiat de cinci-șase anișori care, după primirea darului, m-a întrebat dacă îi dau voie să mă îmbrățișeze. Dragul de el…, umbla și cu îmbrățișatul, nu doar cu colindatul, și mai-nainte de a-i răspunde afirmativ, mama lui, ce se afla la câțiva pași în spatele lui și care ținea de mână o fetiță și mai mititică, a încercat să-i scuze îndrăzneala: „Iertați-l… Îi … Citește mai departe
O pastorală papală
Acum, când ne aflăm la început de drum, înțeleg să recurg la un discurs ce îndeamnă la un răgaz de reflecție, care poate fi așezat la temelia oricărui nou început de an și la care, peste an, ne putem întoarce – ca la un izvor cu apă limpede – ori de câte ori se lasă câte un val de ceață peste propria viață. Și deși mesajul a fost destul de des diseminat, mă declar mulțumit și dacă unui singur om îi voi oferi astăzi ocazia de a-l parcurge pentru întâia dată deși, după părerea mea, textul … Citește mai departe