Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale

Justiție electorală

Nu-n tovărășie lată de câmpie, ca frică la netrebnici să le fie, ci fiecare plecat spre a sa fâșie, de moșie.

Deliberat divizați, pentru a ne putea conduce cum vor și obișnuiți fiind, parcă mult prea mult, să privim doar în propriul pătrățel, doar în petecuțul în care avem înfipt anunțul „Nu intrați ! Proprietate privată !” și pe care-l cultivăm intensiv cu individuale interese, demne de câteva cârciumărese, nu prea știm – cert e că nicidecum nu reușim – să ne unduim unitar, ca un lan, și să măturăm tot ce aduce a „bube, mucegaiuri și noroi”, vorba lui … Citește mai departe

Nu mai vreau eroi, de război !

Joi, printre ploi, am urcat în Grui, la liturghie. În Gruiul Călimanilor unde, prin grija și sârguința maicilor de la Mănăstirea Piatra-Fântânele și prin prezența Episcopului-vicar Benedict Bistrițeanul, de Sărbătoarea Înălțării Domnului s-a slujit din nou la înălțime – la propriu și la figurat – lângă altarul alpin ridicat peste groapa-comună a celor șaizeci de martiri militari, din timpul primului război mondial, rămași, poate anume, fără de nume și care-și petrec acolo, sus, printre nori, veșnicia.

Nu a fost pentru întâia dată când mi-a fost dat să particip la o rugăciune rostită-n munte, preotul năsăudean Crin-Triandafil Theodorescu (și un statornic … Citește mai departe

Talantul și Tăntălăul

Un critic literar abil identifică, într-o proză sau într-o poezie, cu mult mai multe semnificații și subînțelesuri decât a avut în vedere, în procesul creației, autorul operei respective, la fel procedând (adică brodând) și interpreții textelor biblice, fiecare tălmaci (de profesie ori doar de ocazie) oferind o cu totul altă deslușire, în raport de punctul de perspectivă întrebuințat, de percepțiile personale acumulate în timp și legate de înțelegerea unui anume act ori fapt analizat.

Pornind de la această premisă și fără a-mi ascunde „calitatea” de diletant în tălmăcirea pildelor ce servesc ca obiect de imitație sau inspirație, înțeleg să formulez … Citește mai departe

Anastasis

„La fel ca a te naște întâia oară, nu este nimic surprinzător să renaști; totul în natură este înviere.” – Voltaire

„Oricât s-au străduit oamenii, adunându-se cu sutele de mii pe un petic de loc, să sluțească pământul pe care s-au grămădit, oricât l-au acoperit cu pietre, să nu mai crească nimic pe el, oricât au smuls fiece fir de iarbă răsărit, oricât l-au afumat cu cărbuni și cu petrol, oricât au retezat toți copacii și au izgonit toate jivinele și păsările, primăvara era primăvară chiar și în oraș. Soarele încălzea, iarba, revenind la viață, creștea și înverzea oriunde … Citește mai departe

Femeile cu cruce-n frunte

Doamne, câte s-au mai perindat pe acest pământ și ce iute au fost îngropate în uitarea istoriei, de nu se mai cunoaște aproape nimic din toate cele câte au fost.

Acum, când am intrat în Postul Mare, mi-am amintit de un obicei inedit: tatuarea unei cruci în miezul frunții, ca semn al credinței (contrară semilunei) și al apartenenței la creștinătate, acest fapt devenind treptat simbol al rezistenței și al curajului femeilor aromânce. Simple sau împodobite, având forme și dimensiuni diverse, pentru a face posibilă recunoașterea imediată a purtătoarei de sfânt stindard ca făcând parte dintr-un anume neam, crucea era tatuată … Citește mai departe