Nu despre LEGI țin „să vă vorbesc”, prin prezenta scriitură, ci doar să subliniez răstimpul existențial esențial, cel situat dincolo de câșLEGI. Iar despre Lăsatul Secului și despre liniștea dumnezeiască ce se lăsa peste satul de odinioară mi-a reamintit, fără a folosi vreo vorbă, anotimpul aflat, acum, la apus, fiindcă pe vremea bătrânilor de altădată, odată ce se punea cruce peste zilele de dulce, nu mai răzbătea cântec în crâșmă, și nici de horă în dugeană, iar oalele de gătit, la fiecare început de Păresimi, se frecau temeinic cu cenușă, pentru a fi eliberate de spurcăciunea grăsimilor, de necurăție. Și … Citește mai departe
Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale
CER(n)e tăCERe
„Tăcere a inimii. Tăcere a simțurilor. Tăcere a cuvântului lăuntric, căci e bine să regăsești Providența, care e și tăcere în eternitate.” – Antoine de Saint-Exupery
Secole de-a rândul, tăcerea a fost interpretată ca o deplină dovadă de vinovăție și Doamne cât de greu s-a câștigat dreptul de a rămâne tăcut, ca principiu legal fundamental al dreptului penal și care permite învinuitului să nu răspundă la întrebările acuzatorului, dar uite cum uităm că tăcerea nu e doar un drept procedural, ci și o mare oportunitate personală, de care arareori facem uz în viața de zi cu zi. Și nu … Citește mai departe
Să-nvățăm să iubim, de Crăciun
Dumnezeu este iubire !!! Iar această afirmație reprezintă adevărul primordial, câtă vreme în cuprinsul învățăturilor lui Iisus iubirea nu este doar un sentiment, ci temelia pusă vieții și un mod minunat de a trăi.
Și dacă a iubi constituie cea mai însemnată poruncă creștină, pe care se sprijină toate celelalte, măcar de Crăciun ar trebui ca tot ce întreprindem să pornească din iubire, din iubirea ce sălășluiește dincolo de zidurile lui Eu și al Meu.
În acest sens, într-o carte încărcată de magie, și înțesată de înțelesuri, am dat peste câteva repere, de folos pentru oricine are ochi (ai minții!) … Citește mai departe
La răscruce de rânduri…
Într-o lume aflată parcă în derivă (și poate chiar în declin!!!), puternic polarizată și inundată, cu deasupra de măsURĂ, cu ură, ea devenind, în timp, principala-i trăsătURĂ, mi-am impus un răstimp de tăcere. E suficient să treci în revistă comentariile anonime postate la finalul articolelor de presă pentru a realiza care este starea de spirit a maselor largi, cuprinse și de frustrare, și de furie, de nu se mai acceptă om pe om. Cum s-a ajuns aici o știm cu toții, cum la fel de bine îi cunoaștem și pe vinovați, dar mă întreb cât contează în ecuația socială actuală … Citește mai departe
ÎNdestul
Un cuvânt învechit, de atâta uz pe pământ și care are înțelesul de „atât cât trebuie”, de „numai cât se cuvine” și dincolo de care se află Împărăția lui Prisos. Dar cum înclin să-i dau dreptate lui Mark Twain („când Dumnezeu a creat omul, era deja obosit și asta lămurește multe”), iar inima omului e croită să ceară-ntruna și mâna anume să apuce cu strășnicie, cu lăcomie, nici miliardarii octogenari nu prea dau semne clare că au lăsat în urmă strictul necesar și c-au atins pragul zis „Îndeajuns”, iar această incapacitate de a simți saturația, satisfacția, suficiența…, îl împiedică de … Citește mai departe