În Numele Legii se statuează constant obligații de a da, de a face și de a nu face, iar În Numele Domnului este statornicită și obligația de a fi: cinstit, smerit, darnic, empatic…, corelativ fiind atașat și dreptul de a fi, de a trăi și de a deveni – un drept divin, dat din înalt și botezat cu pâine și vin. Dar Doamne cât de des uităm de har, de sfântul dar ce ne-a fost pus, la plecare, în bagaj ori cum îl irosim (cutumiar fiind deja consacrat dreptul de a fi prost!), săvârșind un culpabil abuz de drept, căci … Citește mai departe
Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale
Bucuria de a face
Și nu-i doar una, nestrămutată și necontenit căutată, precum este, până la un punct, bucuria de a aduna bani, bunuri, bucate…, ci felurite, nenumărate și nu neapărat zidite-n palma de pământ ori legate cu lanțuri de materie: bucuria de a urca spre înălțimile cuvenite; bucuria de a împlini binele în orice vreme; bucuria de a rezista tentației; bucuria de a ne ridica după cădere; bucuria de a înfăptui dreptatea, indiferent de vremuri; bucuria de a ne lustrui caracterul; bucuria de a lărgi sufletul, bucuria de a schimba, în bine, perspectiva; bucuria de a (ne) dărui; bucuria de a-l căuta pe … Citește mai departe
Crez, de miez
Ion Codru Drăgușanu – Cuvânt scolastic pronunțat în data de 15 noiembrie 1847 cu ocaziunea deschiderii școlilor în Ploiești și publicat la finalul cărții Peregrinul transilvan:
„Aici, domnii mei, stăm în prezență, eu ca învățător, Domnia voastră ca părinți ai fragedelor ființe ce încredințați spre creștere și luminare În această situațiune, vom sta în strânse relații unii către alții, vom avea datorințe reciproce prin chiar firea lucrului, pre cari nu le vom putea încungiura; crez dară că o explicațiune mai amănuntă, atingând împreunatele noastre datorinți reciproce, va fi tuturora binevenită. Mă voi adopera în consecință, să arăt adevăratele calități ale … Citește mai departe
Învierea de fiecare zi
Dacă ieri a fost doar despre învierea lui Iisus, Domnul de sus, astăzi poate fi despre crezul învierii noastre de fiecare zi, căci în fiecare dimineață, când ne trezim, avem în meniu, la micul dejun al sufletului, o mică înviere, o ușă de deschis înspre reînnoirea cugetului, a speranței, a direcției de mers…, și cred că s-ar impune să fim entuziaști că o putem lua de la capăt, că putem încerca din nou, că putem alege să nu mai fim cel de ieri, debutând ziua ce ne-a fost dăruită (!!!) cu bune-intenții și un plan pentru împlinirea lor.
Și insist … Citește mai departe
Viața, la a doua citire
Privind retrospectiv, constat că arareori am reușit din prima pe calea devenirii, pe calea deslușirii…
Când am vizionat, pentru întâia dată, filmul Zorba Grecul, regizat de Michel Cacoyannis în anul 1964, cu Anthony Quinn magistral, în rol principal, m-a frapat (și mi-a luat fața minții) contrastul dintre rațiune și simțire, dintre un om liber, descățat de ancora cu atașamente și cel înconjurat de convențional, de formalism și călăuzit preponderent de etichete.
Abia mai târziu, când am citit cartea Alexis Zorba, publicată de Nikos Kazantzakis în anul 1946, mi s-a relevat și altceva, poate mult mai important în ecuația vieții, faptul … Citește mai departe