Se spune că e mai presus de orice suspiciune faptul că devenim autorii propriei-vieți abia atunci când dobândim curajul de a părăsi voluntar tărâmul de confort – lăuntric, casnic – și puterea de a lua atitudine, ori chiar de a acționa, chiar dacă n-avem la îndemână toate resursele, chiar dacă nu putem intui toate riscurile și chiar dacă nu deținem toate răspunsurile, căci a fi temerar înseamnă a te teme rar de eșec, de greșeală, de vină, de ceartă, de critică, de consecințe…, de îndată ce am decis să ne angajăm, fără rezerve, într-o luptă necesară și cu atât mai … Citește mai departe
Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale
B.(ă)D.(ă)ranii la munte și la mare
În anii copilăriei mele, iloanii mici erau mari gospodari și aveau o mulțime de bivoli prin ocol. Le ziceau diboli și pentru a nu pierde vremea, seară de seară, cu spălarea temeinică a ugerului întinat, țăranii împrejmuiau, cu trunchiuri de de măceș și de păducel, ochiurile de nă(Mall) răsfirate pe imaș și în care mărhăile negre – ce dădeau cel mai alb, mai gras și mai gustos lapte din lume – aveau obiceiul de a se tăvăli în miezul zilelor toride de vară, stratul de noroi protejându-i de soare. Indignați, peste-poate, că nu li se dă liber la scăldat în … Citește mai departe
Pe drumul de la înger la demon
„Unii oameni își încep viața cu o aură de o strălucire desăvârșită, însă apoi aceasta își pierde culorile și pălește. (…) Odată aura ta era albă precum crinii, cu pete de galben și trandafiriu, dar cu vremea a pălit. (…) Nu ți-e dor de culorile tale dintru început? Nu vrei să te unești cu natura ta? – Cele patruzeci de legi ale iubirii, Elif Shafak
Cu aură și cu aripi îl trimite Domnul pe om în lume. Dar ce folos? Cu timpul, aura i se crapă, se scorojește și cade, bucată cu bucată, de ajunge bietul, la final de … Citește mai departe
Perspective educative
Pe orice chestiune supusă dezbaterii publice, cu atât mai mult dacă este delicată sau complicată, părerile sunt partajate (și chiar etajate) în raport de perspectivele date de punctele de panoramă întrebuințate, căci una se vede de sus și de departe și cu totul altceva din miezul unei probleme; de accentul ce este lăsat să cadă, ca o pată, pe tare sau pe tării; de obiectivitatea și onestitatea persoanei care se exprimă pe marginea ei…, cu o singură mențiune: în orice dispută culpa este comună, chiar dacă nu neapărat egală, iar compromisul e unica cale de atenuare (ori de înlăturare) a … Citește mai departe
Flori și fluturi… de iubire
Pe post de îndemn la meditație, încep cu un gând gâlgâind de adevăr: „Fiecare primește un nume când se naște, dar trebuie să fie în stare să-și boteze viața cu un cuvânt care să-i fie sens. (…) Și în clipa aceea își boteză viața Eliberare. (…) Precum Ilie, și ei puteau să-și aleagă un nume: Împăcare, Cumințenie, IUBIRE, Pribegie, existau atâtea nume câte stele pe cer, dar fiecare trebuie să aleagă unul care să-i definească viața.” – Al cincilea munte, Paolo Coelho.
Cu puțină vreme înainte de nașterea lui Iisus Hristos, poetul latin Vergilius, în Bucolicele sale, a … Citește mai departe