Un caz de martiraj al dorinței de justiție

Dintr-o ipotetică listă cu lecturi obligatorii a unui magistrat n-ar trebui să lipsească cărțile de beletristică ce conțin cugetări importante despre drept și dreptate, și care cântăresc mai mult decât zece manuale de drept, fiind de domeniul evidenței că înfăptuirea actului de justiție necesită nu doar dobândirea unui set strict de date tehnice și tehnologice – doctrinare, procedurale și jurisprudențiale -, ci și înălțarea pe cerul conștiinței a unor galaxii de principii certe, constante, călăuzitoare…

Și cum capodopera de căpătâi a scriitorului Octavian Paler: Viața pe un peron, reprezintă o carte de informații și de instrucțiuni de întrebuințare a vieții, … Citește mai departe

La cele cinci…, unul din opinci

Cele două destinații de vacanță la care mi-am propus să fac popas, m-au dus cu gândul la expresiile populare ce conțin numerale, sens în care mi-am amintit, inițial, doar de alergatul după doi iepuri sau de treaba făcută-n doi peri; de luarea la trei-păzește ori de preocupări de trei lulele, trei surcele; de firul despicat în patru, într-o discuție purtată între patru ochi; de statul de șase; de mersul pe șapte cărări; de al nouălea cer, de omul cu zece vieți…, și numai de basmele cu trei iezi, cu cei șapte pitici…, într-un final realizând că avem … Citește mai departe

O altă perspectivă

Pe întreg pământul și în toată istoria lumii aflăm locuri și locuitori ce amintesc de cea mai desăvârșită făptură din scriptură. În acest sens reamintesc că Ardealul deține în portofoliul cu denumiri inedite și câteva sate de munte: Sântă Măria (Sălaj), Sântămărie (Alba), Sântămăria de Piatră și Sântămăria-Orlea (amândouă din Hunedoara); că Muntele Athos (destinat exclusiv bărbaților) este închinat Fecioarei Maria; că în Roma sunt 26 de biserici (Santa Maria Novella, Santa Maria Maggiore, Santa Maria in Trastevere…) dedicate tot Măriei Sale (titlu princiar ce-și poate avea sorgintea și în Maria – considerată cea mai importantă ființă de pe pământ); … Citește mai departe

Omul și pomul în care s-a urcat

Gândurile de astăzi mi-au fost prilejuite de un fragment uitat de carte și de o plimbare prin Sovata, unde, din loc în loc și în imediata vecinătate a aleii ce înconjoară lacul, ne este dat să descoperim câte o sculptură realizată-n lemn, înfățișând diverse animale sălbatice și doar un singur om, dat de Domnul jos din pom, înarmat cu o pușcă, și care, fără a fi înzestrat cu aripi, colți și gheare înspăimântătoare, a ajuns – mărșăluind din aproape în aproape, tot înainte și cât mai sus – să domine pământul, folosind focul, săgeata, roata, judecata …

Când am citit … Citește mai departe

In Memoriam COC DOREL ALEXANDRU

La coborârea de pe munte -după o tură aniversară, de creastă, în Munții Rodnei- am fost întâmpinat de o veste tristă: „ A murit, subit, profesorul Coc Dorel Alexandru!!!”, cu care, întâmplător, am ajuns deodată în târgul Năsăudului (târgul de joi fiind definitoriu pentru acest orășel provincial), în anul 1981, eu ca elev, scoborând cu trenul din satul situat la confluența Someșului cu Ilva, dumnealui ca profesor, urcând de-a lungul Someșului Mare, fiind născut la Gherla și studiind la Cluj, cu diferența majoră că, peste ani, eu doar mi-am început cariera de magistrat la Năsăud, în timp ce dânsul a … Citește mai departe