Vorba aceea : ”nu știu alții cum sunt” dar eu, uneori, când caut să descriu un peisaj de poveste, simt inutilitatea cuvintelor și incapacitatea lor de a cuprinde și de a reflecta fidel, măreția naturii. Am urcat ieri pe Dealul Cetății (un loc comun, obișnuit, aflat la îndemâna oricui), unde iarna, cu bagheta-i argintie, a comprimat ceața în cristale, după care, lucrând cu migală și răbdare în filigran, a lipit aceste infime și fine grăuncioare de gheață pe fiecare fir de pai, pe fiecare rămurică, rezultând un tărâm de basm. Prin urmare, în cele ce urmează, voi lăsa imaginile să … Citește mai departe
Între mit și realitate.
Justiţia, deşi suspusă de constituţie (uneori am impresia că doar formal), a fost şi este supusă unui asalt politic şi mediatic, necontenit şi nemaipomenit. S-a lovit nemeritat în justiţie (s-au strecurat suspiciuni şi s-a indus chiar ură), asemenea valurilor care se năpustesc ritmic asupra ţărmului pe care este amplasat farul ce dă dreptate şi împarte, implicit lumină. Așa cum am mai spus-o și altă dată, nu contest existenţa inerentă a unor erori judiciare sau abuzuri procedurale (ele trebuie negreşit sancţionate), dar nu poţi arunca anatema asupra instanţelor şi parchetelor, doar pentru că nu se lasă docil îngenuncheate şi încălecate, aşa … Citește mai departe
Neștiutul
Sunt un simplu om, care a venit pe lume când i-a fost sorocit să urmeze calea dintre pântec şi pământ. Viaţa e scurtă. Traiul e greu. Pe Dumnezeu nu l-am întâlnit încă. Nici nu l-am văzut vreodată şi nici glasul lui nu l-am auzit. Am aflat de el, mai întâi de la părinţi. Biblia şi Biserica mi-au oferit apoi, mai multe informaţii : credibile, şi mai puţin veridice. M-am ocupat o vreme cu întrebări şi căutări. Nu ştiu dacă au avut vreun rost, ori dacă de pe urma lor am tras un cât de mărunt folos. Când le-am abandonat nu … Citește mai departe
Justiţia, în răspântia tuturor.
Iniţial, mi-am promis să mă despart definitiv de ceea ce a însemnat pentru mine, timp de un sfert de secol, lumea justiţiei. Ca atare, am tras cortina, mi-am şters fişierele, dar ce folos : din coşul de balast al istoriei personale, tot mai răsar unele trăiri şi frustrări.
Prin urmare, m-am hotărât să scriu, câte ceva, despre chestiunile concrete cu care se confruntă instanţele de judecată (şi îndeosebi magistraţii), fără a avea însă pretenţia de a pune în lumină aspecte deosebite, nemaipomenite şi necunoscute, ci stări de fapt şi situaţii întâlnite frecvent, dar pe marginea cărora, până acum, am considerat … Citește mai departe
Promisiuni
Nu poţi eticheta exclusiv după debut, parcursul unui om, aşa cum finalul unei traiectorii, personale sau profesionale, nu este definitoriu, de fiecare dată, pentru formularea unor aprecieri de ansamblu. Unii promit în punctul de plecare şi par sortiţi definitiv izbânzii, dar sfârşesc în anonimat, mediocritate, sau chiar mai rău. Alţii au începuturi modeste, nesemnificative valoric, dar prin perseverenţă ori mâna providenţei, dobândesc faimă, funcţii, averi, fără a avea însă siguranţa că vor rămâne pe culme ori vor intra iarăşi în dizgraţia destinului.
În munţii mei dragi, am întâlnit adesea fire firave de pâraie, ce nu evocau mare lucru şi nu … Citește mai departe