Echilibrul dintre puteri

Constituţia României consacră un set de principii menite să asigure o cumpănă dreaptă între puterile statului.

Dar echilibrul presupune independenţă (nu interdependenţă), inclusiv financiară. Cât timp bugetul instanţelor de judecată este gestionat autoritar şi croit subdimensionat de către Ministerul Justiției, nu se poate vorbi de o autonomie efectivă. Paradoxal, unităţile de parchet (deși își exercită activitatea sub autoritatea ministrului justiției) au bugete distincte, iar procurorului general i-a fost conferită calitatea de ordonator principal de credite. Ca atare, au fost momente în care procurorii au primit de îndată lefurile sporite, dar judecătorii au fost refuzați de Ministerul Justiției, nevoiți să-și câștige … Citește mai departe

Rugăminte

Pe parcursul carierei de magistrat, la un moment dat, am intrat în posesia unui înscris, intitulat „Rugăciunea unui judecător”, tradus și trimis spre instanțe de Mgr.dr. George Surdu (fără a preciza cine este autorul scrierii), dar care este edificator (doar pentru cei de bună-credință), pentru rolul social magistral și marile responsabilități, ce revin unui magistrat. Tocmai de aceea, în aceste clipe de cumpănă ale justiției române, înțeleg să-l readuc la lumină, fără a face alte referiri pe marginea demersului cu iz electoral, demarat și derulat iresponsabil de factorul politic, considerând de prisos orice obiecțiune sau observație, raportat la remarcabila rugă … Citește mai departe

Normarea muncii judecătorului

Proiectul de normare a muncii judecătorului, a fost elementul care a oferit, o vreme, un orizont optimist. A fost îndelung pregătit, demarat cu dificultate, derulat cu poticniri, pentru ca în final să fie abandonat voit, sau doar amânat tacit. Un lucru este cert: a rămas în nelucrare (din neştiinţă ori neputinţă), fără a fi finalizat, spre folosul magistraţilor.

Importanţa acestei încercări, de natură organizatorică, constă în aceea că, un atare program informatic, ar fi conferit o imagine corectă şi completă a volumului de activitate desfăşurat de fiecare instanţă şi de fiecare judecător, ar fi pus presiune pe decidenții politici (în … Citește mai departe

Falsitate

La un moment dat, s-au rostogolit în spaţiul public, o serie de informaţii privind cuantumul despăgubirilor pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a stabilit în sarcina României, fără ca datele întrebuințate să fie în mod corespunzător diseminate, astfel că, intenționat sau nu, s-a inoculat în mintea omului obișnuit, ideea că se plătesc sume considerabile, din bugetul de stat, pentru erorile judiciare comise de către judecători.

Sunt și astfel de cazuri, neînsemnate însă numeric, căci în procent covârșitor, despăgubirile stabilite în sarcina statului român, au fost și sunt consecinţa unei legislaţii deficitare adoptate în materia reconstituirii dreptului de proprietate şi … Citește mai departe

Între mit și realitate.

Justiţia, deşi suspusă de constituţie (uneori am impresia că doar formal), a fost şi este supusă unui asalt politic şi mediatic, necontenit şi nemaipomenit. S-a lovit nemeritat în justiţie (s-au strecurat suspiciuni şi s-a indus chiar ură), asemenea valurilor care se năpustesc ritmic asupra ţărmului pe care este amplasat farul ce dă dreptate şi împarte, implicit lumină. Așa cum am mai spus-o și altă dată, nu contest existenţa inerentă a unor erori judiciare sau abuzuri procedurale (ele trebuie negreşit sancţionate), dar nu poţi arunca anatema asupra instanţelor şi parchetelor, doar pentru că nu se lasă docil îngenuncheate şi încălecate, aşa … Citește mai departe