Din dorința, ades exprimată, de a promova drumeția de masă – nu de performanță – și pentru a nu pierde prilejul autumnal (poate cel mai potrivit din tot timpul anului) de a o realiza, înțeleg să recomand un excepțional traseu montan, ce poate fi inclus în categoria „ușor de parcurs”, dacă ne rezumăm plimbarea prelungită la porțiunea de creastă cuprinsă între Șaua Galațului și Șaua Gărgălău (singura postată cu aspect vădit de bulevard din culmea principală a Munților Rodnei), sau pe palierul mediu de dificultate dacă optăm să urcăm și pe „doimiarii” ce poartă aceleași denumiri și care necesită o anume înălțare și abatere de la traseu, cu revenire, de fiecare dată în cele două șei.
Argumentul ce pledează cu greutate în favoarea unei asemenea încadrări îl reprezintă facilitatea tehnică oferită de către Stațiunea Borșa, de a nu irosi în zadar timp și efort până-n golul alpin, urmând șerpuite drumuri forestiere ori pitite poteci prin păduri lipsite de puncte de panoramă, drumeția propriu-zisă propusă astăzi fiind cuprinsă între capetele de sus ale telegondolei și ale telescaunului care, la data urcării noastre pe munte, circulau zilnic între orele 9,oo – 17,00, programul de funcționare fiind însă adaptat în raport de anotimp, dar putându-se renunța la excursia în circuit, urcând de la telegondolă până în Vf. Galațului și coborând pe același traseu, ori de la telescaun până în Vf. Corongiș, tur-retur.
Dacă unii autori (printre care se numără și N. Drăganu, 1928) apreciază că termenul de ghergheleu are înțelesul de pășune (nu-i de mirare la câte stâne sălășluiesc primprejurul Gărgălăului) ori că denumirea de gârgălău are semnificația de cocor (Borșa, 1961), alții arată că acest cuvânt inedit provine de la gâl-gâl (explicabil la câte izvoare dau năvală pe versantul nordic), de la acel sunet specific ce însoțește sorbirea lacomă, zgomotoasă a unei băuturi, etichetat ca gâlgâit sau gârgălăit (Bârlea, 1924), dovadă în acest sens stând și o strofă redată în Dexonline. ro: „De când beu la gârgălău / Nice clopu nu-i al meu, / De când beu la gârgăleasă / N-am nimic pe lângă casă.”
Și nu uitați că se poate trăi bine și la înălțime! Așa că cereți (doar de la voi, prieteni dragi): „Dă și mie…, o drumeție” și vi se va da!