Piatra Craiului sau „Craiul”, cum este alintat, ori Konigstein și Kiralyko, cum i se mai spune, este cel mai frumos și mai spectaculos masiv montan românesc, iar Zărneștiul, un fel de Kathmandu al nostru.
Cu o creastă dantelată de calcar alb, tăioasă și abruptă, orientată sud-vest spre nord-est, lungă de aproape 25 de km și nesprijinită de dealuri, care să-i obtureze măreția, Piatra Craiului este vizibilă din toate depărtările și la rândul său, oferă priveliști de poveste spre toate zările.
E un veridic și feeric petecuț de paradis, prăbușit din întâmplare pe pământ și care este accesibil doar drumeților inițiați, experimentați.
Tabăra de bază a Everestului României: Cabana Plaiul Foii, situată la altitudinea de 849 m altitudine și la 13 km de Zărnești.
Întinderile celor trei frați împărați: Verde- Alb- Albastru.
Sclipiri matinale de aur și argint, surprinse în pârâul Bârsa Tămașului, ce ne însoțește o vreme spre Refugiul Șpirlea.
Ne aflăm sub zidurile cetății. în locul numit La Zăplaz, unde formele găurilor din munte seamănă cu opera arhitectului Antoni Gaudi: Sagrada Familia.
O suită de ferestre deschise spre cer și una care dă spre pământ.
Se spune că sunt porți ce duc spre alte dimensiuni.
Podul de piatră … ce încă nu s-a dărâmat.
Cel mai dificil traseu de urcuș montan din Carpați: La Lanțuri.
Poteca e străjuită de piramide…
…și grupuri statuare dăltuite de mama natură.
Inexpugnabila redută. În partea mediană, în șir indian, părtașii mei de munte.
Un mănunchi de stele, strălucind pe cerul curat de calcar …
…și o salbă de mărgele.
Grație și eleganță de bal regal.
O priveliște de panoramă spre Postăvarul și culoarul Rucăr-Bran.
Prăpăstiile dinspre satele Măgura și Peștera poartă denumiri precum Padinile Frumoase sau Polițele Mărtoiului.
Punctul altitudinal maxim: Vârful La Om sau Piscul Baciului – 2238 m altitudine, numit și Hirtenspitze sau Pasztor-csucs. În împrejurimile lui sălășluiesc mai multe specii de orhidee sălbatică.
Clopoței, clopoței (Campanula Carpatica), cățărați pe creste.
O gingașă floare de-nu-mă-uita (Myosotis Alpestris)
O bijuterie floristică: Garofița Pietrei Craiului (Dianthus Calizonus) – ocrotită prin lege și care crește numai în acest masiv montan.
Indicatorul din intersecție.
Abia în Piatra Craiului, poți înțelege pe deplin ce înseamnă un abis, o genune.
Căldările de stânga, ce dau spre Plaiul Foii și unde caprele negre își duc în tihnă traiul.
Bulgări argintii, pripășiți pe povârnișuri.
Pârâuri de pietre.
Un grohotiș cu formă stelară.
Pare un lac de lapte, cuibărit în munte.
Prăpăstii fără fund, demne de un coșmar în care tot aluneci și n-ai nimic de care să te agăți.
Fiecare locșor e sugestiv dezmierdat: Colții Răi, Castelul Crăiței sau Colții Gemeni.
Două creste… paralele
În copilărie, mai-nainte de a mă apuca de un lucru, ce mi se părea foarte greu de înfăptuit, bunicul obișnuia să mă încurajeze: „ Ochii te sperie băiete, dar mâinile și picioarele te bucură”. Această amintire mi-a fost stârnită de lama ascuțită și sinuoasă ce mă aștepta trufașă, în față.
O imagine reprezentativă pentru Piatra Craiului: un munte de calcare stratificate.
Contemplare… e numele tău.
Drumețul și Domul, făcut de Domnul.
Vf. Țimbalul Mare – 2177 m altitudine.
În șaua dintre munți, la poalele „țimbalului mare”
Blocuri, turnuri, hornuri – cuiburi pentru vulturi.
Cochiliile pietrificate ne reamintesc că și Piatra Craiului a fost cândva (în epoca Jurasicului), un munte dintr-o mare foarte mare.
O provocatoare porțiune de cățărare și nu ai la îndemână altă cale de înaintare.
Turnuri tubulare, lipite, descrescătoare, cu aspect de orgă
Vf. Ascuțit – 2150 m altitudine.
În fundal se zărește linia dreaptă a drumului dintre Zărnești și Plaiul Foii.
Semeție alpină.
Pe brâul Ciorânga Mare. În stânga fotografiei, punctul roșu e un turist. În dreapta, un impresionant perete vertical.
O claie de calcar.
Simplitate și statornicie, de lemn și piatră.
Grandoare și splendoare montană. Cât de mic e omul, și cât de mare se crede.
„Marele Alb” – o cetate naturală de piatră, încinsă cu brâul de smarald al codrilor.
În impozanta împărăție a lui Făt-Frumos din lacrimă… de calcar, nu poți decât să inspiri cu nesaț aerul tare, să stai uimit în fața peisajelor unice și să guști reveria cu toate simțurile lacom deschise, într-o succesiune de momente, mari cât toate monumentele.
