La munte, toamna e meşter mare în „vopseluri”, ce le toarnă în pasteluri, pictând pădurea, cu blândețe și belșug, într-o paletă viu colorată: cireşii sălbatici îmbracă straie roşii, mestecenii au veşminte ce variază de la auriu până la ruginiu închis, lariţa poartă haine portocalii, iar fagul şi carpenul trec succesiv prin toate tonurile, sfârşind în cărămiziu.
Vă ofer astăzi câteva secvențe din extraordinarul „concert de culori” desfășurat la Cormaia pe traseul Cabana „Farmecul Pădurii” – Tarnița Nedeii – Pârâul Pietrelor.
Fiecare copac atins de aripa toamnei pare un „Pom de Crăciun”, pare o torță ce emană căldură și culoare. Impresiile culese cu ocazia acestei drumeții de toamnă târzie le-am așezat în câteva rânduri rimate.
Autumnal
De pe stânca din răscruce
Privesc toamna cum se duce,
În veșminte de crăiță,
Prin pădurea mea pestriță.
Saltă-n ram o veveriță
Cu vopsele pe codiță,
Picurând culori o mie,
Pe pădurea mea pustie.
Cântă vântul din flașnetă
Prin pădurea mea cochetă,
Dând semnalul de plecare,
La un stol de aripioare.
Soarele abia sărută
Pe pădurea mea tăcută,
Ce așteaptă-mpodobită,
Să fie descoperită.