Author: Justeţe.ro

Valeria Peter Predescu

Puțini pământeni au parte de nemurirea numelui.

Printre ei se numără și merituoșii care, cu ambiție și perseverență, nu doar că au reușit să aducă la lumină filonul de talent nativ (lăsându-l apoi să mucegăiască, cum fac mulți, când își dau seama cât este de trudit pentru a-l pune în valoare), ci l-au cizelat și lustruit neîncetat, făcându-l să strălucească și dincolo de moartea venită mult prea curând peste o existență trăită la mare intensitate pe calea desăvârșirii.

Cu adâncă prețuire arăt că în această selectă galerie s-a înscris definitiv și „mama cea măiastră” a Sălăuței, care a călăuzit pașii … Citește mai departe

Luminația

Astăzi celebrăm ziua celor care au fost înaintea noastră, sau care ne-au luat-o înainte, în trecerea pe malul celălalt, rostind îndemnul: „Haide suflete al meu, căci iată, a sosit timpul să plecăm” (Descartes), spre tărâmul necunoscut.

La începuturile copilăriei asociam cimitirul cu „împărăția morții” și încercam o anume spaimă când pășeam dincolo de împrejmuirea de piatră. Abia mai apoi am avut revelația că moartea nu umblă aiurea pe afară cu coasa în spate, ci se află înlăuntrul nostru și crește odată cu noi, fiind implantată în sămânța vieții, dar intrând în rol la momentul oportun, pe poarta unui accident nefericit … Citește mai departe

Doamna Toamna, pe Cormaia.

La munte, toamna e meşter mare în „vopseluri”, ce le toarnă în pasteluri, pictând pădurea, cu blândețe și belșug, într-o paletă viu colorată: cireşii sălbatici îmbracă straie roşii, mestecenii au veşminte ce variază de la auriu până la ruginiu închis, lariţa poartă haine portocalii, iar fagul şi carpenul trec succesiv prin toate tonurile, sfârşind în cărămiziu.

Vă ofer astăzi câteva secvențe din extraordinarul „concert de culori” desfășurat la Cormaia pe traseul Cabana „Farmecul Pădurii” – Tarnița Nedeii – Pârâul Pietrelor.

Fiecare copac atins de aripa toamnei pare un „Pom de Crăciun”, pare o torță ce emană căldură și culoare. Impresiile … Citește mai departe

Vf. Șerbota-Custura Sărății-Vf. Negoiu (Munții Făgăraș)

„Nu știu alții cum sunt”, dar noi, când sunăm adunarea pe grupul de WhatsApp „Bistrița Montan”, redevenim copiii de altădată, când așteptam entuziasmați să plecăm în tabăra școlară de vară. Ca atare, cuprinși de frenezia reîntâlnirii, nu mai avem pic de stare și răbdare.

Muntele nu înseamnă numai tăceri încrustate în lemn și piatră, nu înseamnă numai provocare, luare în altitudine și depășirea de limite în soare și sudoare, ci și camaraderie clădită „cu bocancul” și rucsacul în spate, lângă focul cu ceaun și cântece.

Nu avem aceeași profesie și nici același temperament, dar tovărășia zămislită în aerul tare al … Citește mai departe

Cărți fermecate

„Muntele vrăjit” de Thomas Mann n-are nevoie de prezentare, nici măcar succintă, motiv pentru care am și ales doar să adun și să repun în lumină câteva considerații deosebite ale autorului referitoare la timp:

„În sufletul lui Hans Castorp, reîmprospătarea inițială a ideii de timp trecuse de mult; de pe acum, zilele începuseră să zboare în liniște și cu discreție, deși fiecare dintre ele se desfășura într-o așteptare mereu reînnoită și se umplea cu noi trăiri… Da, timpul este un lucru extrem de enigmatic și e foarte greu să-i explici esența!..

… I se părea, trebuie spus, că cele … Citește mai departe