Se spune, pe bună-dreptate, că dimineața e primăvara zilei și că primăvara e dimineața anului.
Personal, obișnuiesc să spun că numai dimineața toate i se par omului permise și promise. Pe parcurs, din varii motive, nu totul îi va fi îngăduit, nu tot ce dimineața i-a făgăduit va fi pentru el întocmai și la timp împlinit.
Orice s-ar întâmpla ulterior, zorii rămân vârsta de aur a zilei. Doar atunci când luminile și umbrele compun un amalgam, peste viitor stă, ca o stăpână, pacea plenară a începutului, iar peste om o stare de preaplin sufletesc și o poftă nestăvilită de viață.
Împrejurarea că soarele răsare într-un grandios spectacol de culoare nu reprezintă o garanție pentru o zi fără vijelii.
În faptul dimineții omul simte cum crește-n el puterea și curajul de a muta munții din loc.
Dis-de-dimineață, omul este întâmpinat de o ceață matinală, în care caută fără să știe ce caută, în care caută ceva anume dar nu află, în care rătăcește și se risipește fără rost, și totuși, la un semn discret al sorții, cu un strop de noroc și în doar câteva clipe, cenușiul se poate împrăștia, fiind înlocuit de un orizont limpede și liniștit.
La ceasul dimineții, când omul se pregătește de plecare, toate drumurile îi sunt larg deschise și dacă realizează că a greșit, are încă posibilitatea de a se întoarce înapoi, pentru a urma un alt itinerar. Pe măsură ce înaintează, reconfigurarea de traseu devine tot mai anevoioasă, mai costisitoare ca timp, ca efort, și ajunge să se resemneze cu: „e bine și așa rău, e bine și atât dacă nu-i mai mult, e bine și pe aici dacă pe dincolo nu se mai poate…”
Noul și începutul dat de dimineață, oferă omului avânt, voioșie, energie și o perspectivă pozitivă asupra parcursului, fără să intuiască că o parte dintre înaintași au demarat val-vârtej și osteniți, au tras mai târziu pe dreapta, în timp ce alții, dimpotrivă, după un debut dificil, și-au găsit culoarul potrivit și cadența care i-a dus departe.
Dimineața devreme, odată cu ridicarea întunericului, omul descoperă lumea și leagă repede tovărășii.
Numai dacă urci poți ajunge deasupra norilor și doar dacă încerci ai șansa de a izbândi.
Dimineața, omul vrea vârful cu tot dinadinsul. E răstimpul în care crede că victoria depinde numai și numai de el.
Un lucru e clar: dacă amiaza culege și amurgul cugetă și contemplă, dimineața cerne, alege, dă în floare, dă să zboare, suie-n soare și aduce a sfântă sărbătoare.
