Desfășurată pe șesul dintre Dealul Cetății și Dealul Codrișor, ambele oferind puncte perfecte de panoramă și păduri ce pot fi transformate în parcuri (fiind întretăiate de un păienjeniș de vechi drumuri și cărări), Bistrița este încă ruptă-n două de o cale ferată secundară. Nu cunosc regimul ei juridic și nici dacă primește subvenții de la stat pentru a i se asigura fără noimă supraviețuirea (deși fluxul de călători poate fi preluat de o linie de autobuz), dar știu că pe actualul terasament feroviar ar putea răsări rapid un bulevard spațios, încheiat la ieșirea din oraș cu o șosea care să urce pe Valea Bârgăului. Apelând la această simplă soluție s-ar reduce semnificativ șirul de mașini de la intrarea în oraș (în fiecare dimineață se întinde până dincolo de Unirea), iar cele patru treceri, insuficiente numeric și fără a fi toate semaforizate, nu ar fi luate cu asalt pentru a călca hotarul dintre dincoace și dincolo… de calea ferată. Oricum, până atunci, pentru decongestionarea traficului auto, s-ar putea institui interdicția de rulare a mașinilor școală de șoferi în intervalele orare extrem de aglomerate, sau dacă există o asemenea hotărâre, respectarea ei întocmai.
În schimb, avem în perimetrul județului Bistrița-Năsăud porțiunea cea mai întinsă din spectaculoasa cale ferată transcarpatică (poate cea mai remarcabilă din România): Salva-Vișeu, ce urmează în urcuș Valea Sălăuţei, iar la coborâre Valea Izei (Valea Carelor), și care nu este adecvat exploatată turistic deși, în zilele noastre, nu doar că sunt permise parteneriatele de ordin public-privat, dar este posibilă și accesarea de fonduri europene pentru punerea în practică a unui asemenea proiect de valorificare a potențialului turistic.
Calea ferată Salva-Vișeu, în lungime de 63 km, a fost construită de Tineretul UTM-ist în perioada 1948-1949, lucrările fiind conduse de inginerul Amedeo Georgescu, ce avea în portofoliul profesional mari izbânzi tehnice înfăptuite în Anglia, Germania, Statele Unite, și care era o somitate în ceea ce privește specialitatea sa: tunele, viaducte, baraje. Tronsonul a fost împărțit în 16 sectoare simultane de muncă pentru miile de voluntari, mineri și militari ce au lucrat pe Șantierul „Vasile Luca” și a presupus realizarea a 5 tuneluri, a 14 mari viaducte și a zeci de poduri, pasaje, ziduri de sprijin și terasamente deosebite, ce constituie și astăzi adevărate lucrări de artă tehnică.
Trupa Cargo are un cânt cu avânt, intitulat „Brigadierii”, a cărui versuri și linie melodică sunt elocvente pentru entuziasmul și îndârjirea cu care s-a lucrat neîncetat în cei aproape doi ani de activitate:
„De la Salva la Vișeu,
Omul îmblânzește fieru,
Târnăcopu bate greu.
Omul, muntele și ceru,
Se-ntâlnesc în defileu,
De la Salva la Vișeu.
Noi suntem brigadierii,
Ce trec fluierând,
Nu ne oprește nici ploaie, nici soare, nici vânt.”
