După ultimul gong însă, când bolta cerului devine căruntă și cerne, agale, câte o ploaie măruntă, senzația de nesfârșire ce mi-o induce mă încetinește și mă împăturește; mă ia de mână și mă conduce spre culcușul cald, căptușit cu molicele păturele, curate și cadrilate. Și cum drumurile, ce se-nchid pe afară, deschid larg ferestrele ce dau spre interior – căci lipsa de perspective se compensează cu cercetarea „en-detail” a spiritului, așa cum debarasarea de dorințe pragmatice sporește semnificativ capacitatea de simțire și starea de mulțumire – mă trezesc câteodată, chiar și peste zi, fre(DON)ând ca un copil (Don mă strigau prin casă în primii ani de viață), melodia ce a dat titlul acestor rânduri (Java Jive), și abia aștept să am alături sufletul pereche, cartea cea minunată și o ceașcă de licoare magică.
Daaa…, o ceașcă miraculoasă, fiindcă „există ceva în natura ceaiului care ne conduce într-o lume de contemplare liniștită a vieții” (Lin Yutang), „spiritul băutorilor de ceai fiind unul de pace, confort și rafinament” – Arthur Gray. Și așa cum măreția momentului își are izvorul în mărunțișurile de lângă noi, un ceai aromat, degustat cu cel drag, „ne face fericiți” – Regina Maria a României. Și dacă nu prea credeți în prezicerile monarhiei, urmați îndeaproape îndemnul monahului Arsenie Boca: „când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă”. Dar nu-l da groapă, dintr-o dușcă și cu o singură smucitură a capului împovărat de griji, ci pe îndelete, în liniște, ca-ntr-o poveste…, și te vei îmbăia în lacul limpede de biniște.
Și să știți că drumul către sfânta tihnă e pavat și cu boabe de cafea. Jesse Lane Adams considera că „ceașca de cafea miroase a rai proaspăt măcinat”, Donna Favors se mira: „cum lumea începe să se schimbe prin ochii unei cești de cafea”, iar Talleyrand constata: „ cafeaua ideală e neagră ca diavolul, fierbinte ca iadul, pură ca un înger, dulce ca dragostea…”.
Și cum viața e prea scurtă pentru o cafea proastă (potrivit deslușirilor unuia rămas „neștiut”), fără a cunoaște cine este cafegiul în cauză (pentru a putea fi bănuit de vreun interes meschin), dar pe care îl felicit sincer pentru inițiativă, pentru decorul ales, pentru sortimentele de cafea aduse din lumea largă…, vă recomand, în astă vreme de toamnă, câteva clipe de calm, petrecute într-un atelier de artă, lângă o toartă înmiresmată, ce se vrea îndelung mângâiată.
Și ce mohorât – și pesimist – ar fi începutul de zi fără o ceașcă parfumată de cafea!!!