În vremuri vitrege este esențial să ne păstrăm mintea întreagă: curată, calmă și cumpătată. Dacă o lăsăm pradă emoțiilor ori o abandonăm în răspântia tuturor vorbelor vânturate de-a valma, devine toxică și întunecă orizontul sufletului, riscând astfel să ne prăbușim în noi ca un copac putred ori să coborâm involuntar înlăuntrul sedimentelor noastre slinoase, a instinctelor primitive latente și să aducem la lumină lucruri ce nu fac cinste unui om rațional.
După iureșul și vacarmul în care ne-am dedat să ne ducem existența, filmul vieții noastre e pus inopinat pe „mute” și se derulează cu încetinitorul. Este, dincolo de orice … Citește mai departe