Mă cam bate gândul să-ncep cu un blestem: „Mira-s-ar lumea de capul tău!” (afurisenie de care am luat act, în anii copilăriei, de la „lelea Irină a lu Mama Mortii”), dar nu prea mă-ncumet s-o fac câtă vreme nu se mai poate dispune: „La loc comanda!”, iar duhul său seducător să reintre, ascultător, în lampa întunecată a istoriei și, mai ales, când văd cum ne-nchinăm la compozițiile muzicale generate de AI, ca la sfintele moaște, cum ne entuziasmăm la înșiruirile de imagini idilice, însoțite de câteva cuvinte înțelepte, doar pentru a provoca emoție și a putea astfel aduna milioane … Citește mai departe