Charles Baudelaire are, în volumul Florile răului (Les fleurs du mal), un poem pe care l-a intitulat „Înălțare” (Elevation) și care-mi pare că surprinde, într-o mare măsură, sensul existenței, fie că-i spunem mântuire, iluminare sau, mai nou, dezvoltare personală.
„Deasupra peste lacuri, deasupra peste mare / Și peste munți și codri și neguri, peste cer, / Și dincolo de lună, de soare, de eter, / Și dincolo de zarea întinderii stelare.”
Înălțarea nu înseamnă o înaintare în rang, în ierarhie, cum poate ar considera careva, ci o ridicare la o înălțime mai mare și Doamne la ce grea încercare e … Citește mai departe