Ieri dimineață, după o noapte cu ninsoare ca-n povești, sora mea – învățătoare în Sfântu-Gheorghe (Covasna) – și-a scos copilașii, în curtea școlii, pentru a-i lăsa să se joace în zăpada nepângărită de pași, pentru a le preda „BUCURIA ”, cum emoționant s-a exprimat. Credeți-mă pe cuvânt (sau mai bine spus, vă rog să vă încredeți în cuvântul ei), ochii lor, curați asemenea boabelor de rouă, străluceau de încântarea de a face și altceva decât de a sta sfinți-cuminți în bănci, cu privirea ațintită spre doamna…
Totodată, încă de la început, țin să vă asigur că n-am uitat faptul că, … Citește mai departe