Sunt convins că și la judecata de joi, și la Judecata de Apoi se acordă dreptul la apărare, la argumentare, la probare…, cu mențiunea că la înfățișarea finală, cu prilejul ultimului cuvânt, acuzatul va putea face referire expresă la îndeplinirea baremului de mântuire, prin punerea pe masa Judecătorului Suprem a „mândriilor vieții”, iar dacă expresia întrebuințată contravine cumva cerinței de smerenie o să le redefinesc degrabă ca izbânzi repurtate, ca virtuți acumulate… Și mai cred că pe lângă atuurile capitale: o familie, un copil, o casă, un pom…, sau considerate absolut necesare (fapta bună, vorba bună, starea bună…), în calcul, … Citește mai departe