Chiar dacă uneori uităm să trăim sau trăim fără să știm, nu vrem nicicum să murim. Și nici nu avem puterea de a învăța să murim, sătui și împăcați, ci numai atârnați pe ruinele trăirilor și ascultând înfricoșați pașii morții ce se apropie.
Din păcate, pe rând și pe sărite, pentru fiecare va veni o zi în care vom primi vestea că asfințitul e aproape. Chiar foarte aproape sau oricum, cu mult mai aproape decât credeam. La debutul senzației de fundătură, de drum barat, vom încerca o năucitoare uluire, o deșteptare a zădărniciei. După, vom protesta vehement și vom pune … Citește mai departe