Pentru a înlătura, întrucâtva, unele suspiciuni, spun, din start, că sunt creștin ortodox. Obișnuiesc să mă rog – așa cum m-a învățat mama – și să ascult liturghia (fără a face acest lucru duminică de duminică), dar asta nu înseamnă că sunt șanse să devin un habotnic ce respectă toate prescripțiile religioase ori vreun practicant aprins, până la paroxism, cu privire la dreapta credință creștină răsăriteană. E adevărat că tata s-a născut greco-catolic, dar cum, după anul 1945, întreg satul a fost strămutat la ortodoxie, eu am fost botezat ortodox și, dintr-o dorință de consecvență, mi-aș dori să fiu la … Citește mai departe