Arareori, adevărul judiciar este identic cu adevărul absolut, abstract. Cum realitatea stă sub semnul întrebării și cum înfăptuirea justiției depinde în mare parte de prestația părților aflate în litigiu, multe și mărunte sunt piedicile care se pun în calea suprapunerii adevărului statornicit de judecător peste adevărul obiectiv. Datoria judecătorului de a da dreptul nu este una tocmai ușoară, cum adesea se crede, ci una complexă și extrem de complicată. Judecătorului nu-i este îngăduită denegarea de dreptate, refuzul de a judeca pe motiv că legea nu dispune deloc, că nu distinge suficient, ori că probele propuse și administrate de părți nu … Citește mai departe