În singurătatea sihăstriei eşti numai tu, doar tu cu tine, nu pentru un ceas, nu pentru o zi, ci pentru lungi perioade de timp în care viaţa se reduce implacabil, la tine însuţi. N-ai cum să te ascunzi ori să fugi de tine. Nu te poţi pierde în larma lumii şi n-ai la îndemână nimicuri cotidiene care să-ţi coloreze traiul. Te deschizi spre interior, pe măsură ce orizontul aflat afară se restrânge. E necesar să îţi fi suficient în zilele şi nopţile ce se succed într-o simplitate dezarmantă şi să crezi sincer că poţi să îl aduci alături de tine … Citește mai departe