Dimineața devreme, după câte o noapte năvalnică, petrecută-n miezul munților, printre fulgere ce se succedau la câteva secunde, crăpând cerul şi iluminând meteoric conturul crestelor şi siluetele copacilor, urmate îndeaproape de tunete, ce parcă ieșeau din pântecul pământului și loveau doar în stânca de alături (reverberaţiile stingându-se apoi leneşe, în depărtări), și însoțite de picăturile mari de ploaie, sau chiar grăunțe de gheață, purtate de valuri de vânt, ce băteau ritmic în foaia de cort, unii dintre părtașii mei de munte etichetau experienţa trăită ca o noapte de nesomn, derulată într-o atmosferă apocaliptică, de iad, presărată cu larmă şi lacrimi, … Citește mai departe