Conștientizăm puținul ce ne este îndestulător, doar când îl așezăm în rucsacul de drumeție. Poate așa ar trebui să procedăm și când va fi să plecăm în ultima călătorie, fără a lăsa însă pregătirea bagajului doar pe seama mincinosului mâine.
Când eram începători în ale drumețiilor montane puteam fi recunoscuți de departe: aveam înfățișarea unor triști turiști turtiți de mari poveri. Rucsacul excesiv de voluminos, în care înghesuisem de-a valma lucrușoare lumești de prisos, ne imprima un mers împleticit, împiedicându-ne să ne delectăm cu desăvârșitele decoruri. Obișnuiam să urcăm cu capul plecat în pământ, căci pe vremea aceea traseul nu … Citește mai departe