În copilărie, când am citit pentru întâia dată Biblia, câte un capitol în fiecare zi, la rugămintea bunicului – trecuse pragul de 80 de ani și nu mai vedea literele mărunte și înghesuite pe filele îngălbenite de timp – impresiile culese de pe traseul lecturii religioase nu s-au dovedit a fi deosebite. Biblia mi se părea o compilație dominată de harababură, în care coautorii și-au vărsat separat amintirile și fanteziile ca aport la constituirea capitalului social creștin. Referitor la conținut, recunosc că obișnuiam să recepționez ideile și întâmplările „mot a mot” (cuvânt cu cuvânt) și să le privesc cu un … Citește mai departe