Întâmplător, spun asta pentru că acceptasem invitația inopinată a unor prieteni apropiați, am ieșit pentru întâia dată din țară într-o călătorie la Roma. Se așteptau, poate pe bună-dreptate, să-mi „cadă falca” de la atâta „Uau!” și „Ooo”, ignorând însă împrejurarea că mai fusesem de atâtea ori acolo anterior, pe calea gândului ori prin mijlocirea cărților de istorie și a „Teleenciclopediei”. Poate tocmai de aceea am și încercat atunci senzația că doar m-am reîntors (am făcut-o într-adevăr zece ani mai târziu), că era vorba de o revenire la rădăcini, de o încercare a unei rude vitrege și sărmane de a-și cunoaște … Citește mai departe