Când atingem un prag propus, prestabilit, după un traseu de etapă, chiar dacă am fi putut împinge mai încolo linia de sosire, avem parte de un binemeritat liman de liniște lăuntrică. Vârful nins, spre care am tins și pe care l-am atins, reprezintă un reper altitudinal, un punct de panoramă spre ce a fost și spre ce urmează, căci nu e normal să închidem definitiv o ușă fără a deschide măcar o fereastră, căci altminteri riscăm să rămânem închiși între patru pereți.
Ne debarasăm de rucsac și ne așezăm alături. Ne uităm fără patimă la cărărușa dinapoi, chiar dacă poate … Citește mai departe