„Fiecare dintre noi are nevoie de un loc în care să-și afle tihna. (…) Locul tihnit al sufletului meu e o minunată grădină în care prezența ta e vie” – Khalil Gibran
În tihnă, prin preajma Crăciunului, m-a zămislit maica mea. Și să mai știți, dragilor, căci tu Doamne știi cel mai bine căci ai chemat-o deja la tine, un albastru infinit se revărsa din privirea ei caldă. Atât de albastră și atât de caldă îi era privirea încât atunci când îmi înalț capul către cerul senin am impresia că văd veghind și ochii Domnicăi – prenumele pe care … Citește mai departe