M-am născut la sat și am crescut lângă pădurea bătrână, de fag, a lui badea Ilie Ileni, ce începea în capătul locului nostru și care în a doua parte a lunii noiembrie se înfățișa deja ca un tărâm feeric, încărcat de poveste, fiindcă iernile erau rodnice în zăpezi, trainice – supraviețuind până la dezghețul din primăvară – și soseau negreșit, la timpul potrivit, cu tot alaiul de geruri strălucitoare, de viscole năpraznice, de ninsori ce coborau tot la câteva zile, omătul depunându-se în straturi până la pervazul ferestrelor.
Și, deși, a trecut ceva vreme de când le-am cântat Aminul acelor … Citește mai departe