Renumitul matematician Grigore C. Moisil (1906 – 1973), considerat părintele informaticii românești, își are obârșia în Țara Năsăudului.
Străbunicul savantului de renume mondial, Grigore V. Moisil (1814 – 1891), născut în localitatea Șant, fiind fiu de preot a urmat cariera tatălui, devenind paroh la Năsăud și vicar episcopal în districtul Rodnei în perioada 1859-1891, răstimp în care a dovedit o capacitate organizatorică și un devotament fără egal în lupta pentru cauza și drepturile grănicerilor năsăudeni, aducându-și aportul la înființarea Districtului Autonom al Năsăudului și la inaugurarea în anul 1863 a Gimnaziului din Năsăud, împlinindu-și astfel visul de a face din Năsăud o fortăreață de cultură, educație și viață românească.
Bunicul marelui matematician, Constantin G. Moisil, cu un doctorat în filozofie obținut la Viena, a fost profesor de limbi clasice la Gimnaziul din Năsăud, iar tatăl său, născut tot la Năsăud, Constantin C. Moisil, a fost profesor de istorie, arheolog și numismat, director al Cabinetului Numismatic al Academiei Române și membru activ al acesteia.
Nu doar tatăl său a fost academician, ci și ilustrul matematician Grigore C. Moisil, precum și frații săi : Ioan și Gheorghe, inclusiv cumnatul său, Emil Condurachi (tatăl lui Zoe Petre), și unchiul tatălui său, Iulian Moisil, unul din fii vicarului, ceea ce înseamnă că „Moisilii” noștri năsăudeni au dat lumii o pleiadă de erudiți.
Revenind la diplomatul și profesorul universitar Grigore C. Moisil (mai mult de zece licee din țară îi poartă astăzi numele), omul care a așezat românii în fața calculatorului și-a desăvârșit studiile la Paris (Sorbona) și Roma, a fost distins cu diverse ordine și medalii, dar renumele și l-a păstrat peste ani și printr-un dezvoltat simț al umorului, cugetările și vorbele sale de duh fiind deosebite.
Câteva dintre vorbele de duh ce l-au făcut nemuritor:
„Știința nu e bună azi, dacă ieri nu s-a gândit la mâine”.
„Un lucru improvizat trebuie foarte bine regizat”.
„Scaunele prezidențiale sunt periculoase. Au un microb ce se urcă la cap”.
„Cea mai mare schimbare care se va petrece la Ministerul Învățământului va fi atunci când nu se va mai schimba nimic”.
„Cursurile facultății noastre sunt libere. Intră cine vrea, rămâne cine poate”.
„Cultura generală este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învățat”.
„Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat și la 60 stimat”.
„Ce este un pesimist? Un om bine informat”.
„Iubesc oamenii începând cu mine”.
„Dușmanii se recrutează dintre prieteni”.
„Lasă-mă singur, căci aș vrea să mă gândesc la tine”.
„ Orice om are dreptul să bea un pahar de vin. Și cum eu după un pahar sunt alt om, am dreptul …”
Și o istorioară nostimă:
Profesorul Grigore C. Moisil, la o oră de matematică, după ce a citit tâmpeniile consemnate de un student într-o lucrare, l-a chemat pe respectivul, l-a sărutat pe frunte și i-a zis: „ Poți să te lauzi la toată lumea că profesorul Moisil te-a pupat în fund, că asta nu e cap”.
Așa că, haideți să ne păstrăm simțul măsurii, în toate câte se petrec pe pământ, și simțul umorului, indiferent de bucluc și belele.