„Domnul nostru a înscris promisiunea învierii nu numai în cărți, ci și în fiecare frunză a primăverii” – Martin Luther
„La fel ca și a te naște întâia oară, nu este nimic surprinzător să renaști; totul în natură este înviere” – Voltaire
ÎNVIEREA înseamnă IZBĂVIRE
Învierea, mântuirea morții și viața veșnică sunt miezul credinței creștine, dar să nu uităm că numai în „crucea noastră cea de toate zilele” aflăm portița ce ne conduce spre paradis, spre raiul promis, căci învierea, ce ne înalță și ne împlinește, presupune în prealabil un sacrificiu. Tocmai de aceea trebuie să ne ducem crucea suferințelor și primejdiilor, cunoscute sau neștiute și nevăzute, cu plinătate, cu dragoste și demnitate.
ÎNVIEREA înseamnă BUCURIE
Dacă magicul Crăciun e o sărbătoare a bucuriei de a fi și de a trăi, revărsată peste lume cu prilejul nașterii Mântuitorului, renașterea prin Înviere, ce urmează chinului răstignirii pe cruce, e tot un prilej de bucurie : a bucuriei de a supraviețui dincolo de pragul morții.
ÎNVIEREA înseamnă INOCENȚĂ
Nu poți fi părtaș la Înviere dacă n-ai cugetul curat, ca al copilașilor ce se spală în dimineața zilei de Paști într-un lighean cu apă proaspătă, în care se află un ou roșu și un bănuț, pentru ca viața să le fie frumoasă și îmbelșugată; rostesc o rugăciune înainte de a lua „Paștele” și dau cioc cu ouăle înroșite, unul rostind „Hristos a înviat”, iar celălalt răspunzând „Adevărat a înviat”; mănâncă cu poftă din bucatele făcute de mama lor și sfințite în fața altarului, după care pleacă în sat să vestească Învierea Domnului, adunând veseli în trăistuțe turtițe și ouă roșii.
ÎNVIEREA înseamnă astăzi și ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS
Cu ani în urmă am participat la o înmormântare la care, în timpul prohodului, așa cum era obiceiul locului, nora a început să bocească, dar nefiind prea perspicace, ba spunea că soacra nu i-a zis niciodată că ar fi durut-o ceva, ba zicea că seara s-a dus la culcare fără să-i spună nici un cuvânt și că a doua zi a aflat-o fără suflare, iar după fiecare frază ce evidenția relațiile distante dintre cele două împricinate, rostea retoric, pe post de refren, un : „Oari di ce?”
Așa facem și noi acum când tot rostim răspicat și repetat : „Oari di ce avem parte de sărbători în singurătate?”, ne tot punem întrebări la care nu aflăm răspunsuri, iar dacă le-am primi, oricum nu le-am accepta, nefiindu-ne favorabile, dar nu ne căim, ci doar ne căinăm, uitând că fiecare împrejurare mai presus de puterea noastră are timpul ei și rostul său tainic.
ÎNVIEREA înseamnă astăzi și NĂZUINȚĂ și NĂDEJDE
În satul Ciceu-Poieni (Căianu Mic) este păstrat un obicei aparte : în ajunul Bobotezei, sătenii se adună pe Ulița Valea Glodului, după care urcă cu toții pe deal, în locul numit „La Râpă”, unde dau foc în mod simbolic lucrurilor rele sau nefolositoare, ce amintesc de anul ce a trecut, pentru a face loc și a pregăti noul an cum se cuvine.
Să fie Învierea Domnului și rugul rugăciunii noastre, focul ce mistuie molima, repune traiul în făgașul firesc și ne îmbracă sufletul în haine noi.
Sărbători luminate și liniștite tuturor!