Cu ușurință, scriitura de azi riscă să fie etichetată blasfemie și să iște reproșul așternut în Psalmul 54 din partea unor apropiați („tocmai tu, frate de cruce și prieten cu mine, ce umblam în același gând…”), dar să o luăm cătinel de la facerea lumii mele arătând că în copilărie eu, care dormeam ca un buștean și nu visam (ori poate doar n-aveam ținere nocturnă de minte), m-am confruntat, repetat, cu un coșmar, așa cum l-am calificat ani îndelungați, chiar și după definitiva lui dispariție. Nu era vorba de un film încărcat de acțiune, cu imagini de groază, … Citește mai departe
Author: Justeţe.ro
Cât zece la un loc
Și totuși, într-o viață de om NICOLAE IORGA a înfăptuit nu cât zece (cum se zice!!!), ci cât o sută – ori chiar o mie – de oameni adunați la un loc.
Cel fecund în felurite fapte, Nicolae Iorga, care s-a născut la Botoșani în data de 5 iunie 1871 și a decedat la Strejnicu în data de 27 noiembrie 1940, care a studiat la Iași, Paris, Berlin și Leipzig (unde a obținut doctoratul în istorie la vârsta de doar 23 de ani), nu a fost doar un istoric renumit, ci și lingvist, filozof, critic literar, poet, scriitor, dramaturg, memorialist, … Citește mai departe
Întoarcerea la natura(lețe)
De curând, succint, am făcut apologia înălțării. Revin astăzi cu o adăugire pe care o aflu de bun augur: „Creează ca un Dumnezeu, poruncește ca un rege, muncește ca un sclav. (…) Și încearcă necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să vezi până departe. (…) Și chiar dacă nu poți să-l ajungi niciodată pe Dumnezeu, curajul de a călători spre el rămâne foarte important” – Constantin Brâncuși.
Și dacă deunăzi propovăduiam și „lepădarea de tine însuți”, drept singura cale de căpătare a aripilor necesare sufletului pentru înălțare, ca un făcut am dat acum și peste un sfat prescris … Citește mai departe
ADAMclisi
Ziceam deunăzi că doar lepădarea de țărână dă aripi omului și că numai desprinderea de la țăruș (de care singur, și strâns, s-a legat) îi permite spiritului înălțarea spre cote noi, necunoscute. Și totuși ce dificilă e luarea deciziei de dezicere de lucrurile meșterite din lut (și mai ales punerea în practică), câtă vreme, potrivit Vechiului Testament, chiar și bietul om tot din lut a fost croit, iar în ebraica veche (limba bibliei) numele de Adam are și înțelesul de om, și semnificația de pământ, cuvântul adamah însemnând, de fapt, țărână. Și nu e deloc de mirare, Cartea Facerii relatând … Citește mai departe
ÎNĂLȚAREA
Charles Baudelaire are, în volumul Florile răului (Les fleurs du mal), un poem pe care l-a intitulat „Înălțare” (Elevation) și care-mi pare că surprinde, într-o mare măsură, sensul existenței, fie că-i spunem mântuire, iluminare sau, mai nou, dezvoltare personală.
„Deasupra peste lacuri, deasupra peste mare / Și peste munți și codri și neguri, peste cer, / Și dincolo de lună, de soare, de eter, / Și dincolo de zarea întinderii stelare.”
Înălțarea nu înseamnă o înaintare în rang, în ierarhie, cum poate ar considera careva, ci o ridicare la o înălțime mai mare și Doamne la ce grea încercare e … Citește mai departe