Du-mă fericire-n sus…

După douăzeci de ani, de când am rostit fericit: „CE BINE CĂ EȘTI, CE MIRARE CĂ SUNT…”, raportul angelic de tură ar suna cam așa:

Stăpâne, l-am ocrotit (cât s-a putut !) și l-am călăuzit (cât m-a lăsat !) de când mi l-ai încredințat, și să știi că-n fiecare dimineață a zis – și n-a zis, suficient de apăsat – atotcuprinzătoarea frază: „Mulțumescu-ți Doamne, pentru această zi, minunată, de trăit”! Și poate nici seara târziu, îngenuncheat în fața icoanei, nu te-a cinstit îndeajuns de îndelung și nici nu s-a înfățișat, de fiecare dată, la ceas de bilanț, cum s-ar … Citește mai departe

Cumpăna

Ascultă, Petre, zise Domnul, zâmbind acum cu bunătate, și tot raiul se lumină din nou, vreau să le dai o mână de ajutor românilor. Prea stau pe loc, prea se zbat ca peștele pe uscat! Trebuie să vezi, la fața locului, pricina. Da, îi știu eu! Li-e greu până s-apucă de-o treabă bună, că de lăsat se lasă repede. Dar nu-s oameni răi. Nu pot uita că, deși se mândresc, pe dreptate cu voinicia lor, cu vitejiile din urmă, în sinea lui, fiecare român își zice, când e vorba de Unire: „Minunea lui Dumnezeu a fost!” Îți spun eu, Citește mai departe

CRISTUR și EU

Nebănuite sunt, nu o dată, voia și căile Domnului !

Pe lângă SATUL SFINTEI CRUCI „adesea am trecut…”, și anume prin gara umbrită de pini, în drum spre Cluj, și nu bănuit-am nicidecum…, că vine EA, în viața mea, și mă va conduce spre satul cu bunici.

Nici când am „descălecat”, demult, în acest sat, dreptatea ca s-o împart (de fapt, la o cercetare la fața locului într-un proces de grănițuire cu petit de revendicare și nu se cuvine să dau nume) n-am intuit c-o să devin, cândva, un cristurean și c-o să intru-n neamul clădit de Sălăgean, de Raț … Citește mai departe

Martha

Mă uit în urma zilei de ieri și mă minunez ce opțiuni electorale ni s-au oferit: doi candidați prăfuiți, scoși de la naftalină; doi pretendenți șmecheri, din cale-afară, și unși cu toate alifiile arivismului; doi olimpieni, rupți de realitatea cotidiană; vreo trei-patru pentru care pălăria funcției râvnite era atât de mare încât nu mai vedeau nimic în jur și cam toți agitând deasupra capului crucea, proferând discursuri patriotarde și jurându-se că n-au gustat din „usturoiul sistemului” și nici gura nu le miroase a fapte de corupție și a promisiuni deșarte. Și pe deasupra, mai toți n-au profesat nici măcar zece … Citește mai departe

La un veac și jumătate, despre o faptă de aleasă-nsemnătate

Cum în Anul Domnului 2025, în data de 25 a minunatului florar, se va ține slujba de resfințire a bisericii în care am fost botezat – și eu, și tatăl meu, și bunicii paterni, precum și trei dintre străbunicii ce au clădit neamul în care m-am ivit -, înțeleg astăzi, cu adânc respect închinat înaintașilor, să înalț în lumina ochilor câteva fragmente literare despre o ctitorie îngemănată, despre o filă de istorie uitată.

Iar de pe această filă vie, de trăinicie, cu talia suplă și o ținută extrem de elegantă, multe am mai citi dacă pragul tocit, de atâta amar … Citește mai departe