Author: Justeţe.ro

Proces-verbal de predare poze primite de la prieteni

„În încurcături de-astea, în orice birou se ia aproape totdeauna hotărârea de a se redacta un proces-verbal. Procesul-verbal e bun totdeauna. Dacă nu folosește, nici nu strică : încă o hârtie fără rost printre atâtea milioane, și atâta tot.” – „Mendel, omul cărților”, Ștefan Zweig

Nu mai știu când am auzit, pentru întâia dată, amenințarea muiată-n mister: „că de nu…, te ia mama lui proces-verbal”, dar cu siguranță am echivalat-o, încă de pe atunci, cu „te ia mama-dracului” (sau mama-naibii, după preferințe), abia mult mai târziu realizând că e și o reminiscență a răstimpului de canibalism comunist, de prin … Citește mai departe

CLOPOT(iva)

Uneori, în prag de An Nou, îmi revin în prim-plan locurile deosebite descoperite cu prilejul preumblărilor mele, preponderent montane, căutând să-mi închipui cum o fi, acum, pe acolo. De această dată gândul m-a condus spre Poarta Munților Retezat, spre satul Clopotiva (comuna Râu de Mori) din Țara Hațegului, în care stau, de secole, alăturat, la doar câțiva pași distanță, două biserici înscrise în nomenclatorul monumentelor istorice: una cu hramul Cuvioasa Paraschiva și cealaltă închinată Sf. Ioan Botezătorul. Un simplu sat, dar cu două biserici vechi de când lumea, întrecut însă de un alt sat situat în Banatul Timișului: Klopotiva (astăzi … Citește mai departe

Spirit dublu rafinat, din nașterea unui Domn și prietenia unui pom

Când se apropie Crăciunul și, pe ocolite, mă cuprind, deopotrivă, nostalgia copilăriei și nerăbdarea sosirii noilor sărbători, sunt ușor de pornit și greu de oprit din a-mi relata părerile și stările sufletești, din a reda fragmente din lecturile aferente anului ce se apropie vertiginos de gongul final.

Și chiar dacă, de principiu, sunt de acord cu cei care rostesc răspicat că această perioadă de maximă magie – în care aproape nimeni nu lucrează și în care cunoscuții își fac vizite reciproce – nu este despre întreceri culinare între gospodine, nu este despre case intens luminate și brazi frumos împodobiți, nu … Citește mai departe

După Ou(ă), în Postul Crăciunului

„Deschide ușa creștine, / Că venim din nou la tine…”

La Ilva, de Paști, se umbla după ouă, din casă-n casă, copilașii, îmbujorați de emoție, rostind un „Hristos a înviat!” și primind, la pachet, un „Adevărat a înviat!”, un oușor înroșit și o turtiță colorată cumpărată din târgul de joi al Năsăudului. Și tot pe aici se practica invitația generală, abstractă, formală: „Când mai treceți…, haideți pe la noi…” și dacă cumva te duceai pe unul îl aflai somnoros și pe celălalt mânios, dar când te petreceau, la plecare, îți spuneau a reproș: „Dacă știam…, cum nu pregăteam noi o … Citește mai departe

În vârful vechiturii

Nu la atracția irezistibilă a magazinelor „second hand” mă voi opri astăzi, și nici la tentația promoțiilor publicitare ori a produselor cu preț redus, deși poate ar merita un popas de-un ceas, căci dacă e vorba de mâncare (chiar și de o shaorma gratis) e scuzabilă și de înțeles o coadă de câteva sute de metri, la câți angajați sunt ținuți la pragul salariului minim pe economie în timp ce patronii devin multimilionari, dar când obiectul mult râvnit este o decorațiune de Crăciun vândută, cu surle și trâmbițe, la un euro bucata, o tigaie „numa amu la juma” de preț, … Citește mai departe