Întâmplări întâmplătoare?

Arareori, adevărul judiciar este identic cu adevărul absolut, abstract. Cum realitatea stă sub semnul întrebării și cum înfăptuirea justiției depinde în mare parte de prestația părților aflate în litigiu, multe și mărunte sunt piedicile care se pun în calea suprapunerii adevărului statornicit de judecător peste adevărul obiectiv. Datoria judecătorului de a da dreptul nu este una tocmai ușoară, cum adesea se crede, ci una complexă și extrem de complicată. Judecătorului nu-i este îngăduită denegarea de dreptate, refuzul de a judeca pe motiv că legea nu dispune deloc, că nu distinge suficient, ori că probele propuse și administrate de părți nu … Citește mai departe

Lumea văzută prin ochii unui copil

Așez alăturat câteva fragmente dintr-un roman excepțional: „Ai toată viața înainte”, scris de către Romain Gary, dar semnat de Emile Ajar, farsa fiind descoperită numai după moartea autorului, la șase ani de la publicarea lucrării, răstimp în care cartea se vânduse deja în peste un milion de exemplare și primise Premiul Goncourt.

Concepută într-un amestec de tragic și de comic, cartea pe care astăzi o recomand conține o serie de mari adevăruri rostite de un copil, crescut la periferia Parisului de o evreică vârstnică ce luase în plasament familial mai mulți orfani, și care relatează într-o notă deosebit de hazlie … Citește mai departe

Splendoare-n… stâncă

În curând, pe marele ecran al muntelui va rula, nu filmul cu cele mai multe bilete vândute – record deținut de „Poiana cu narcise de pe Muntele Saca”, unde se ajunge mult mai ușor, ci cel mai fascinant film realizat în golul alpin: „Ineul înflorit”, în care producător, regizor și actor este un copăcel în miniatură numit rhododendron, de ciobani poreclit smârdar sau cocozar, iar de drumeți bujorel de munte sau azalee alpină.

Cu frunzele veșnic verzi, cu un parfum delicat și o aromă aparte, asemănătoare vișinelor, acești arbuști pitici nemaipomeniți preschimbă muntele într-o mare de flăcări la mijloc de … Citește mai departe

Dreapta cumpănă

De prin cărțile scrise de înțelepți am reținut că suma viciilor este constantă, cum la fel pare și suma vicisitudinilor vieții, iar de la oamenii obișnuiți am aflat că „acolo unde este minte multă, afli și prostie tot pe atâta”. Fiecare afirmație conține câte un sâmbure de adevăr, căci nu este om fără imperfecțiuni și care să nu aibă în viață parte de năpaste, iar în ceea ce privește hotarul dintre geniu și nebun nu o dată s-a întâmplat să nu fie clar conturat. Personal, cred că binele și răul, ca și norocul și ghinionul de altfel, ne sunt echitabil … Citește mai departe

Dreptul și „diamantul”

Spre deosebire de legea ce ordonă și care se impune prin intermediul justiției, morala e benevolă și are doar doi străjeri fără simbrie: conștiința și oprobriul public. Legi sunt nenumărate, mereu modificate, adeseori prost croite și pretabile la tălmăciri diferite, în timp ce morala e numai una pentru totdeauna, iar mutațiile morale sunt mărunte. Dacă în cuprinsul unei legi un avocat abil poate identifica un loc de întors, o portiță de scăpare, de morală nu te poate nimeni salva.

Cum e compusă din precepte nescrise, morala se aseamănă întrucâtva cu ceea ce juriștii numesc cutumă, aceea normă de drept consfințită … Citește mai departe