Author: Justeţe.ro

Doamna Toamna, pe Cormaia.

La munte, toamna e meşter mare în „vopseluri”, ce le toarnă în pasteluri, pictând pădurea, cu blândețe și belșug, într-o paletă viu colorată: cireşii sălbatici îmbracă straie roşii, mestecenii au veşminte ce variază de la auriu până la ruginiu închis, lariţa poartă haine portocalii, iar fagul şi carpenul trec succesiv prin toate tonurile, sfârşind în cărămiziu.

Vă ofer astăzi câteva secvențe din extraordinarul „concert de culori” desfășurat la Cormaia pe traseul Cabana „Farmecul Pădurii” – Tarnița Nedeii – Pârâul Pietrelor.

Fiecare copac atins de aripa toamnei pare un „Pom de Crăciun”, pare o torță ce emană căldură și culoare. Impresiile … Citește mai departe

Vf. Șerbota-Custura Sărății-Vf. Negoiu (Munții Făgăraș)

„Nu știu alții cum sunt”, dar noi, când sunăm adunarea pe grupul de WhatsApp „Bistrița Montan”, redevenim copiii de altădată, când așteptam entuziasmați să plecăm în tabăra școlară de vară. Ca atare, cuprinși de frenezia reîntâlnirii, nu mai avem pic de stare și răbdare.

Muntele nu înseamnă numai tăceri încrustate în lemn și piatră, nu înseamnă numai provocare, luare în altitudine și depășirea de limite în soare și sudoare, ci și camaraderie clădită „cu bocancul” și rucsacul în spate, lângă focul cu ceaun și cântece.

Nu avem aceeași profesie și nici același temperament, dar tovărășia zămislită în aerul tare al … Citește mai departe

Cărți fermecate

„Muntele vrăjit” de Thomas Mann n-are nevoie de prezentare, nici măcar succintă, motiv pentru care am și ales doar să adun și să repun în lumină câteva considerații deosebite ale autorului referitoare la timp:

„În sufletul lui Hans Castorp, reîmprospătarea inițială a ideii de timp trecuse de mult; de pe acum, zilele începuseră să zboare în liniște și cu discreție, deși fiecare dintre ele se desfășura într-o așteptare mereu reînnoită și se umplea cu noi trăiri… Da, timpul este un lucru extrem de enigmatic și e foarte greu să-i explici esența!..

… I se părea, trebuie spus, că cele … Citește mai departe

În ceață

În negură sunt tainele existențiale. Nu știm exact cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm, cum a fost dinainte … de devenire, și nici ce va fi dincolo… de dedesubt.
Prin pâcla puținei noastre credințe nici Dumnezeu nu ni s-a arătat limpede, deși l-am căutat neîncetat, în lemn, în piatră, în conștiință și în fiecare ființă. Doar răsufletul i l-am auzit arareori, de aproape, pe culmile clipelor de cumpănă.
Nu zărim mai nimic dincolo de cortina clipei. N-avem garanția anului care vine și nici siguranța zilei de mâine. Dar ne ducem fără încetare înainte mânați de dorințe și
… Citește mai departe

Budacu de Jos

Dacă aș începe prin îndemnul: „Vizitați, vă rog, Budacu de Jos! Merită cu prisosință văzut!”, cu siguranță ar pufni în râs snobii care își aleg destinațiile de călătorie pe criteriul impresionării „prietenilor” de pe facebook”. Ar strâmba din nas și pragmaticii care pășesc numai cu folos, adulmecând oportunitățile profitabile, și care nu-și pierd timpul umblând după inedit ori frumos, cei care sunt legați la tărușul tejghelei barului de la colțul blocului, ori cei ce stau cu retina lipită de ecranul telefonului, chiar și când traversează strada. Singurii cărora le-aș putea stârni curiozitatea sunt semenii care vara, în concediu, obișnuiesc să … Citește mai departe