Author: Justeţe.ro

Vasile Nașcu

O veche vorbă românească rostește răspicat că: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți îndeasă nimic în traistă”.

Ca atare, e de preferat să nu stăm spășiți în „crucea drumului” , cu mâinile așezate în poală, pentru a fi miluiți cu câte ceva, chiar dacă disputa cu destinul e asemeni luptei cu zmeul din povești: îndelungată, aprigă și nedecisă până în ultimul moment. Uneori se prea poate ca seara târziu să adormim abătuți, ori chiar hotărâți să renunțăm la confruntarea cu soarta cea șireată, dar pentru a fi declarați învingători este absolut necesar ca dimineața devreme să o luăm cu perseverență de … Citește mai departe

Cuvântul

Cuvântul reprezintă nota distinctivă și axul central al existenței umane, oratoria fiind ridicată încă din antichitate la rang de artă. Decisivă a fost contribuția cuvântului și la izvoarele istoriei. Instigarea la înfruptarea din pomul cunoașterii s-a făcut pe calea cuvintelor și tot de cuvinte, grele, de blestem, a fost însoțită izgonirea din eden. Păcatul poate fi așezat în trei tipare: lucrul, gândul și cuvântul, iar edificarea grandiosului turn babilonian a eșuat tot cu aportul cuvântului. Paradoxal însă, chiar și după amestecarea limbilor pământului, cuvântul respect are, aproape pretutindeni, același înțeles. Nu este o simplă întâmplare nici apropierea fonetică dintre vânt … Citește mai departe

Lucian Blaga

„O singură rugăciune am: Doamne, nu mă lăsa niciodată să fiu mulțumit de mine însumi”.

O asemenea concepție de viață a avut Lucian Blaga (09.05.1895 – 06.05.1961), născut și înmormântat la Lancrăm (Alba), eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român – una dintre cele mai marcante și polivalente personalități creatoare a secolului XX, opera sa constituind o sinteză personală de mare originalitate.

În perioada interbelică Lucian Blaga a venit în mai multe rânduri la Bistrița, unde locuia sora sa Letiția, căsătorită cu revizorul școlar Ion Pavel, familia Pavel deținând în oraș una dintre cele mai … Citește mai departe

Exercițiu de smerenie

Chiar dacă aparent așa pare, a fi sărac cu duhul nu înseamnă a fi slab de minte, lipsit de înțelepciune, de spirit, ci a fi străin de lume și neatașat de nimic material, deschizând astfel porțile smereniei, ce presupune a te scutura de mândrie și a te elibera de trecut, micșorarea stimei de sine și accesarea stării de acceptare absolută, de supunere fără crâcnire, iar în final atingerea unui liman de liniște lăuntrică.

Stagiul militar obligatoriu, efectuat în trecut, constituia pentru toți tinerii un anume exercițiu de smerenie, o provocatoare piatră de încercare și un prilej potrivit pentru a învăța … Citește mai departe

Cărți rescrise

A traduce poezie reprezintă un act de „re-creație” artistică, în condițiile în care miezul (conținutul) este desfăcut în elementele sale esențiale și cristalizat apoi într-o altă coajă lingvistică ritmată, amprenta originalității regăsindu-se marcant în ritm, tonalitate, sensuri, nuanțe, rezonanțe… Aportul creator autonom al traducătorului de poezie echivalează cu o prelucrare atât a mesajului, cât și a codului lingvistic în care este captat, rodul astfel rezultat rivalizând adeseori cu originalul.

Am avut această revelație abia acum, confruntând două tălmăciri în limba română a capodoperei literare semnată de titanul Goethe: „Faust” (la care acesta a lucrat peste 50 de ani), transpuneri realizate … Citește mai departe