A traduce poezie reprezintă un act de „re-creație” artistică, în condițiile în care miezul (conținutul) este desfăcut în elementele sale esențiale și cristalizat apoi într-o altă coajă lingvistică ritmată, amprenta originalității regăsindu-se marcant în ritm, tonalitate, sensuri, nuanțe, rezonanțe… Aportul creator autonom al traducătorului de poezie echivalează cu o prelucrare atât a mesajului, cât și a codului lingvistic în care este captat, rodul astfel rezultat rivalizând adeseori cu originalul.
Am avut această revelație abia acum, confruntând două tălmăciri în limba română a capodoperei literare semnată de titanul Goethe: „Faust” (la care acesta a lucrat peste 50 de ani), transpuneri realizate … Citește mai departe