Circula cândva o glumă pe seama bancnotelor și care spunea cam așa: „Când i-a sosit sorocul plecării din lume (ieșirii din circulație) și ajunge la porțile cetății raiului, se deschide vizeta și se aude un glas morocănos ce îi spune bancnotei de 100 de lei să aștepte afară până va fi chemată înăuntru. La scurt timp însă, când pe cale apare bancnota verzuie de 1 leu, porțile sunt larg deschise și însuși Sf. Petru îi iese cu drag în întâmpinare. Vădit nemulțumită, bancnota de 100 de lei îl întreabă pe apostol de ce i s-a făcut o asemenea primire unei … Citește mai departe
Category: Locuitori de seamă
Iosif Viehmann
E o mare izbândă pentru orice om, ca la final de drum, când se trage linie și se face socoteala, cunoscuții, și mai ales cei care nu te-au cunoscut personal, să conchidă că n-ai făcut degeaba umbră pământului, cum spune țăranul român. Sunt printre noi și semeni de soi, croiți din argint viu, ce se mișcă cu abilitate și rapiditate în toate direcțiile, și care formează, fără voia lor, adevărate focare de energie efervescentă împrejurul cărora se adună lumea, ca fluturii atrași de lumină.
Un astfel de om înflăcărat a fost Iosif Viehmann: un companion jovial, mereu în vervă și … Citește mai departe
Tudor Jarda
Unii ascultă muzică populară doar pentru linia melodică: vioaie, veselă, bine ritmată, ce insuflă chiar și unui suflet ostenit o stare de optimism şi bună dispoziţie, în timp ce alții o fac pentru că le aduce aminte de satul natal şi de ,,bunii” ce au fost și nu mai sunt, de portul popular, de tradiţiile străvechi, de obiceiurile strămoşeşti şi chiar de fluierele croite în copilărie din lemn de răchită.
În prezent, din păcate, în versurile unora dintre rapsozii răsăriți ca ciupercile după o ploaie grasă de vară, nu regăsești nici urmă de filon folcloric, ci rime copilărești și truisme … Citește mai departe
Vasile Ladislau Pop
Dacă noi, creștinii, avem o singură șansă și un singur traseu, la finele căruia predăm raportul de tură, și dacă tot ni s-a dat libertatea de a face mici modificări pe partitură, nu trebuie să ezităm a ne lua „inima-n dinți și soarta-n propriile mâini” în clipele de cotitură, când simțim gustul coclit de afundătură. Nu știm cât de aproape e capătul drumului, ce abia se întrevede, și nici nu avem garanția că duce neapărat spre culme; ne este și greu să renunțăm la confortul plăcut și plat, în care stăm cufundați, și nici nu prea avem poftă să riscăm … Citește mai departe
Ilie(Elie)-Miron Cristea
Nu este pământean fără de prihană și totuși, suntem tentați să ridicăm din prima piatra condamnării sumare, uitând că o judecată dreaptă, realizată în „cunoștință de cauză” nu poate fi întemeiată pe presupuneri, aparențe și suspiciuni, adesea rupte din context, ci necesită elucidarea deplină și cu bună-credință a circumstanțelor concrete în care au fost comise „făptuirile și glăsuirile” de care este acuzat cineva.
Pe de altă parte, nu este de ici de colo să ridici, cărămidă cu cărămidă și din aproape în aproape, o țară nouă, fără a avea la dispoziție un proiect de construcție, întocmit în prealabil și în … Citește mai departe