Category: Locuitori de seamă

Lucian Blaga

„O singură rugăciune am: Doamne, nu mă lăsa niciodată să fiu mulțumit de mine însumi”.

O asemenea concepție de viață a avut Lucian Blaga (09.05.1895 – 06.05.1961), născut și înmormântat la Lancrăm (Alba), eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român – una dintre cele mai marcante și polivalente personalități creatoare a secolului XX, opera sa constituind o sinteză personală de mare originalitate.

În perioada interbelică Lucian Blaga a venit în mai multe rânduri la Bistrița, unde locuia sora sa Letiția, căsătorită cu revizorul școlar Ion Pavel, familia Pavel deținând în oraș una dintre cele mai … Citește mai departe

Grigore Bălan

Circula cândva o glumă pe seama bancnotelor și care spunea cam așa: „Când i-a sosit sorocul plecării din lume (ieșirii din circulație) și ajunge la porțile cetății raiului, se deschide vizeta și se aude un glas morocănos ce îi spune bancnotei de 100 de lei să aștepte afară până va fi chemată înăuntru. La scurt timp însă, când pe cale apare bancnota verzuie de 1 leu, porțile sunt larg deschise și însuși Sf. Petru îi iese cu drag în întâmpinare. Vădit nemulțumită, bancnota de 100 de lei îl întreabă pe apostol de ce i s-a făcut o asemenea primire unei … Citește mai departe

Iosif Viehmann

E o mare izbândă pentru orice om, ca la final de drum, când se trage linie și se face socoteala, cunoscuții, și mai ales cei care nu te-au cunoscut personal, să conchidă că n-ai făcut degeaba umbră pământului, cum spune țăranul român. Sunt printre noi și semeni de soi, croiți din argint viu, ce se mișcă cu abilitate și rapiditate în toate direcțiile, și care formează, fără voia lor, adevărate focare de energie efervescentă împrejurul cărora se adună lumea, ca fluturii atrași de lumină.

Un astfel de om înflăcărat a fost Iosif Viehmann: un companion jovial, mereu în vervă și … Citește mai departe

Tudor Jarda

Unii ascultă muzică populară doar pentru linia melodică: vioaie, veselă, bine ritmată, ce insuflă chiar și unui suflet ostenit o stare de optimism şi bună dispoziţie, în timp ce alții o fac pentru că le aduce aminte de satul natal şi de ,,bunii” ce au fost și nu mai sunt, de portul popular, de tradiţiile străvechi, de obiceiurile strămoşeşti şi chiar de fluierele croite în copilărie din lemn de răchită.

În prezent, din păcate, în versurile unora dintre rapsozii răsăriți ca ciupercile după o ploaie grasă de vară, nu regăsești nici urmă de filon folcloric, ci rime copilărești și truisme … Citește mai departe

Vasile Ladislau Pop

Dacă noi, creștinii, avem o singură șansă și un singur traseu, la finele căruia predăm raportul de tură, și dacă tot ni s-a dat libertatea de a face mici modificări pe partitură, nu trebuie să ezităm a ne lua „inima-n dinți și soarta-n propriile mâini” în clipele de cotitură, când simțim gustul coclit de afundătură. Nu știm cât de aproape e capătul drumului, ce abia se întrevede, și nici nu avem garanția că duce neapărat spre culme; ne este și greu să renunțăm la confortul plăcut și plat, în care stăm cufundați, și nici nu prea avem poftă să riscăm … Citește mai departe