Category: Despre munți… și mulți dintre noi

Invitație la taifas.

Pe un peron de gară l-am miluit cândva pe un copil, cu un pic mai mult decât îmi ceruse („doi lei de-o îngețată”) și am avut surpriza să constat că în câteva clipe m-a înconjurat cu frații și verișorii lui, cerându-mi insistent să le dau și lor, că doar a văzut el că am bani.

Altădată, am asistat la o discuție purtată în sediul unei bănci, între funcționara de la ghișeu și un băietan, ce avea alături o fetișcană cu un prunc în brațe și care era disperat că vin sărbătorile și nu poate ridica alocația în absența actelor necesare. … Citește mai departe

Altitudine

Furnica află cum arată muşuroiul, doar atunci când se caţără în copacul din apropiere. Ea nu poate avea o imagine de ansamblu asupra împrejurimilor cât timp mişună numai printre ierburi, cu sacul în spinare, ori umblă cu treburi doar pe culoarele încâlcite ale furnicarului.

Vedere de pe Muntele Heniu, înspre Ilva-Mică

Numai luarea în altitudine ne oferă percepţiile necesare unei viziuni, aşa cum orice revelaţie sau strategie are nevoie de înălţimi. Doar dacă reuşim să ne debarasăm de rutină, să ne depărtăm de noi și să ne privim de sus, cu detaşare şi oarecum obiectiv, ni se pot dezvălui mici … Citește mai departe

Cotitura

O simplă zi, obişnuită, ce părea la fel ca oricare alta dinaintea ei, ne-a întâmpinat întâi cu grămăjoara de căsuţe somnoroase a satului de munte, situat în poiana dintre ape, iar mai apoi cu câțiva căpriori ieșiți la păscut, la marginea codrului în care păsăruicile ciripeau liniștite în coroanele copacilor.

Odată ajunși în golul alpin am asistat la zămislirea zorilor și revenirea pe cer a rotofeiului auriu cu chip bonom. Marea de ceaţă alburie nu-și părăsise încă culcușul făcut în căușul văilor și nici o adiere de vânt nu tulbura cuminţenia pământului.

Muntele era stăpânit de o armonie şi o … Citește mai departe

Diversitate

Priviţi primăvara un versant acoperit de o pădure de amestec, în care sunt împletite fâşii de foios şi răşinos. Nuanţele viului sunt diferite, dar reunite într-o largă paletă de verde, de la cel crud, foarte deschis, până la cel mai întunecat.

Un asemenea codru nu are acurateţea unicităţii (ar fi oricum prea monoton și plicticos), oferind însă o explozie deosebită de verde, sub cerul albastru.

Toamna, veşmintele acestor păduri sunt pestrițe, de-a dreptul impresionante, combinaţiile de culori făcând invidios chiar şi curcubeul, pentru roşul şi portocaliul revărsat ori galbenul generos etalat, într-un decor cu încrustaţii veşnice de verde.

Înlăuntrul acestor … Citește mai departe

Mama

S-a suit la ceruri steaua,

Ce mi-a luminat cărarea.

E cert că dorul de mamă și durerea de mamă sunt sfinte.

Rămâne o taină, pentru mine cel puțin, câtă iubire încape într-o inimă de mamă și ce putere de sacrificiu sălășluiește în sufletul ei, mare și mărinimos. Ori de câte ori consider că am pătruns, că am deslușit misterul dragostei materne, aflu mereu, de alte și alte exemple de dăruire, ce împing dragostea și jertfa de mamă, spre hotare nebănuite, vecine cu nemărginirea.

E o dragoste duioasă, smerită, ce se dă dezinteresat, fără a pretinde vreo dovadă și fără a … Citește mai departe