Punctul de perspectivă

La întrebarea: „De ce urcăm un munte pe culmea căruia am ajuns și altădată?”, răspunsul e destul de simplu: „Pentru că de fiecare dată l-am aflat altfel!”, priveliștile preschimbându-se pe parcursul fiecărei zile în raport de intensitatea luminii, de curățenia cerului, de conturul umbrelor călătoare ale norilor, de gradul de vizibilitate a depărtărilor… Când e însă vorba de ani-distanță, de un alt anotimp ori de o altă dispoziție sufletească, deosebirile nu mai sunt de nuanță, ci de substanță, fiind vădite și radicale.

Neîndoios, fiecare loc are un punct potrivit de perspectivă. Ca principiu, într-un fel arată muntele privit de la … Citește mai departe

Altitudine

Furnica află cum arată muşuroiul, doar atunci când se caţără în copacul din apropiere. Ea nu poate avea o imagine de ansamblu asupra împrejurimilor cât timp mişună numai printre ierburi, cu sacul în spinare, ori umblă cu treburi doar pe culoarele încâlcite ale furnicarului.

Vedere de pe Muntele Heniu, înspre Ilva-Mică

Numai luarea în altitudine ne oferă percepţiile necesare unei viziuni, aşa cum orice revelaţie sau strategie are nevoie de înălţimi. Doar dacă reuşim să ne debarasăm de rutină, să ne depărtăm de noi și să ne privim de sus, cu detaşare şi oarecum obiectiv, ni se pot dezvălui mici … Citește mai departe