La întrebarea: „De ce urcăm un munte pe culmea căruia am ajuns și altădată?”, răspunsul e destul de simplu: „Pentru că de fiecare dată l-am aflat altfel!”, priveliștile preschimbându-se pe parcursul fiecărei zile în raport de intensitatea luminii, de curățenia cerului, de conturul umbrelor călătoare ale norilor, de gradul de vizibilitate a depărtărilor… Când e însă vorba de ani-distanță, de un alt anotimp ori de o altă dispoziție sufletească, deosebirile nu mai sunt de nuanță, ci de substanță, fiind vădite și radicale.
Neîndoios, fiecare loc are un punct potrivit de perspectivă. Ca principiu, într-un fel arată muntele privit de la poale și cu totul altfel ni se înfățișează când e contemplat de pe creste. În particular însă, Munții Bucegi merită admirați de pe versantul de vizavi (de dincolo de Valea Prahovei), Piatra Craiului își dezvăluie farmecul și măreția de pe brâiele de mijloc, iar Retezatul își etalează splendorile numai celor ce se încumetă să le atingă înălțimile.
În același sens, coroana unui copac poate fi evaluată doar de la mică distanță (nicidecum dintre ramuri), așa cum și oamenii întâlniți întâmplător ni se dezvăluie diferit, în raport de punctul de perspectivă folosit, fiind semeni care nu confirmă buna-impresie (poate era de preferat să ne rezumăm a-i privi în treacăt și de departe) ori oameni aparent anoști care, treptat, își descoperă caracterul frumos și sufletul încărcat de alese sentimente.
„Nu știu alții cum sunt…”, dar mi se întâmplă, nu o dată, să descopăr diverse noutăți – detalii interesante și neobservate până atunci – și în grădina casei mele, și de-a lungul străzilor străbătute aproape zilnic, și în propriul cuget și tainica-mi simțire. Revelațiile de acest gen îmi șoptesc multe și mărunte despre graba cu care trecem în revistă lumea, despre superficialitatea cu care obișnuim să tratăm viața.
Păstrând aceleași coordonate, și decorul cotidian arată altfel pe timp de noapte:
Din acest motiv, se recomandă să primim darul fiecărei zile ca pe un nou început și să privim în jur, cu atenție, de parcă am face-o pentru întâia dată.